Părintele Teofil Părăian – Omul trebuie să postească

– Se spune în Pateric că la o adunare, unul dintre fraţi a zis: „Eu nu mănânc această mâncare, căci eu postesc!” Părintele îl ceartă, zicându-i: „Mai bine nu posteai, decât să te lauzi pentru fapta aceasta!” Noi, când suntem în vreme de post şi mergem la rude, dacă ne pun pe masă bucate care nu sunt de post, ce să facem?

– Să spuneţi că postiţi şi să postească şi ei! Dragă, asta din Pateric, că „eu postesc”, era o pravilă a lui personală, nu era o rânduială a Bisericii.

Eu, de exemplu, dacă mă duc undeva unde nu se posteşte şi mi se pune o mâncare de dulce în post, refuz mâncarea de dulce!

De ce? Pentru că şi omul care îmi oferă trebuie să postească. Acum există o rânduială precisă; pe-atunci nu existau rânduieli precise, ci existau nişte deprinderi ale unora şi altora…

Dacă tu te duci într-o adunare unde nu se posteşte, şi tu vrei să posteşti într-o chestiune a ta particulară, e una, iar dacă posteşti pentru că e o rânduiala a Bisericii să posteşti, e alta.

De exemplu, când mergem la pomeni de înmormântare sau de parastas, dacă e zi de miercuri, de vineri sau zi de post, eu nu mănânc de dulce, că oamenii bagă de seamă ce mănânci.

De altfel, eu nici acasă nu mănânc de dulce în zi de post. Şi-atunci, de ce să-mi stric rânduiala când mă duc la o pomană? Le spun oamenilor: „Nu mănânc, fiindcă astăzi se mănâncă de post”.

Şi-atunci, oamenii se orientează, eventual îţi dau ceva şi mănânci, iar dacă nu-ţi dau, trece, te duci acasă şi mănânci ce poţi mânca. Asta este rânduiala noastră de acum.

Eu, de exemplu, dacă mă duc la fratele meu sau la cineva cu care sunt apropiat, îi spun de la început: „Uite, vin la voi, însă la mănăstire noi postim lunea” (dacă-i luni şi vreau să postesc, deşi la postul de luni sunt puţin mai elastic, în sensul că, dacă sunt în afară de mănăstire, nu ţin neapărat să postesc lunea, pentru că postul de luni este totuşi facultativ; la mănăstire, totdeauna postesc lunea).

Dacă pot să postesc şi rânduiala se poate împlini, le spun: uite, astăzi e luni… deseară vin la voi; pregătiţi mâncare de post, ca să pot să postesc şi luni. Dacă nu-i anunţ, pot să mănânc şi de dulce, nu-i o problemă.

Deci sunt chestiuni care sunt precise şi sunt chestiuni cu elasticitate, şi nu-i nicio greşeală că le spun oamenilor că azi e post şi trebuie să postim, fiindcă nu mă laud cu postul, ci vreau să împlinesc o rânduiala pe care trebuie s-o împlinească şi ei.

“Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei