Părintele Teofil Părăian – Noi ne-am trezit ca cinstitori ai Maicii Domnului

0
31

– Maica Domnului este supracinstită nu numai pentru că este Maica Dumnezeului nostru, ci şi datorită meritelor sale personale. Prin inima ei a trecut sabie la Răstignirea Mântuitorului şi a avut multe necazuri şi suferinţe în viaţa pământească. Ştim că este singura persoană care nu a avut niciun păcat personal; deci ea nu a avut un regim privilegiat pentru că a fost Maica lui Dumnezeu, ci a fost supusă la ispite şi chinuri, dar nu a săvârşit niciun păcat.

– Da, şi acest aspect poate fi luat în seamă. Noi o cinstim pe Maica Domnului pentru că aşa ne-o prezintă Biserica, adică noi n-am învăţat cinstirea Maicii Domnului studiind, ca să ştim cine-i Maica Domnului, ci am învăţat cinstirea Maicii Domnului din atmosfera cinstitoare a Bisericii.

Nu trebuie să găsim nişte temeiuri pentru cinstirea Maicii Domnului, pentru că noi ne-am trezit ca cinstitori ai Maicii Domnului. Eu mi-aduc aminte, de exemplu, că în copilărie am învăţat o rugăciune către Maica Domnului, pe care am spus-o şi copil fiind, şi-o spun şi acuma, că se potriveşte.

Nu cum e rugăciunea îngeraşul, care se potriveşte pentru copii; şi să ştiţi că la mine vin oameni de optzeci de ani la spovedit şi, dacă-i întreb ce rugăciune ştiu, îmi spune câte unul: „Tatăl nostru şi îngerașul”. Zic: tot pe-astea le spui? Şi le spun oamenii pe-astea, mai departe. Apăi, îngerelul nu prea se mai potriveşte la optzeci de ani: „Eu sunt mic, tu fă-mă mare,/ Eu sunt slab, tu fă-mă tare”… Acuma, cam eşti, la bătrâneţe, şi slab, dar nu mai merge… Asta-i o rugăciune pentru copii.

Dar eu ştiu din copilărie o rugăciune către Maica Domnului care are următorul cuprins: „Uşa milostivirii deschide-ne-o nouă, binecuvântată Născătoare de Dumnezeu, ca să nu pierim cei ce nădăjduim întru tine, ci să ne mântuim prin tine din nevoi, că tu eşti mântuirea neamului creştinesc”.

O ziceam când nici n-o înţelegeam. Ştiam ce-i uşă, dar nu ştiam ce-i milostivire; „binecuvântată” nu ştiam ce-i, „Născătoare de Dumnezeu” nu ştiam ce-i, „ca să nu pierim” nu ştiam ce-i (pentru că eu ştiam cuvântul „a pieri”, dar îl ştiam în dialectul nostru, de la ţară: „ca să nu cherim”, or, dacă auzeam „să nu pierim”, nu ştiam ce-i; mama zicea câteodată: „Mi-o cherit o găină”, adică a dispărut). După aceea, nu ştiam ce-i „să ne mântuim”, nu ştiam ce-i „din nevoi”, nu ştiam ce-i „mântuire”: „mântuirea neamului creştinesc”… Nu ştiam; şi totuşi, ziceam rugăciunea.

Deci noi ne-am pomenit, în Biserica noastră, ca cinstitori ai Maicii Domnului fără să studiem ceva despre cinstirea Maicii Domnului, despre temeiurile acestei cinstiri. Eu v-am vorbit acum despre Maica Domnului în gândirea ortodoxă, v-am prezentat un fel de studiu, dar se putea şi fără asta; dacă suntem cinstitori ai Maicii Domnului, deja ajunge, pentru că cinstirea Maicii Domnului este împletită în Biserica noastră cu cinstirea Mântuitorului.

De exemplu, la slujba de dimineaţă din duminici se spune aşa: „Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu, fecioară, că prin Cel’ ce S-a întrupat din tine iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a mântuit, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, strigăm: Bine eşti cuvântat, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce bine ai voit aşa, mărire Ţie”. Asta înseamnă că noi împletim cinstirea Maicii Domnului cu cinstirea Mântuitorului.

Sau: „Pe Dătătorul de viaţă născându-L, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit şi bucurie Evei, în locul întristării, i-ai dăruit; pe cei căzuţi din viaţă iarăşi i-a îndreptat la aceeaşi Cel ce S-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om”.

Iată nişte lucruri care arată apropierea Maicii Domnului şi apropierea Domnului Hristos.
Noi nu vorbim despre nişte merite ale Maicii Domnului; adică meritele Maicii Domnului, dacă n-ar fi Maica Domnului mama Mântuitorului nostru Iisus Hristos, n-ar fi luate în consideraţie de noi, nici n-ar fi ajuns la noi, ca să avem să punem special accent pe meritele Maicii Domnului.

Noi, în Biserica Ortodoxă, nu prea vorbim despre meritele cuiva, pentru că cineva care are o viată superioară n-are niciodată, din aceasta, un regim special, întrucât tot ce facem noi pentru Dumnezeu e ceea ce suntem datori să facem; n-avem nici merite prisositoare, n-avem nici merite îndestu­lătoare, ci toate acestea le facem spre slava lui Dumnezeu, iar Dumnezeu ne primeşte nu pentru mulţimea faptelor bune, ci pentru ceea ce se realizează în noi de pe urma faptelor bune, pentru că ceea ce faci te şi face, adică te realizezi pe tine însuţi prin ceea ce faci.

Aşa că noi îi dăm slavă lui Dumnezeu pentru tot ce este pozitiv şi pentru tot ce ştim despre Maica Domnului, dar nu o despărţim pe Maica Domnului de calitatea ei specială de Născătoare de Dumnezeu.

„Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei

Baner asculta RJS