– Simbolul niceo-constantinopolitan precizează că Mântuitorul „va veni cu slavă, să judece viii şi morţii”. Privind viaţa religios-morală contemporană, se poate vorbi de o Parusie foarte apropiată?
– Eu cred că nu, pentru că înaintea lui Dumnezeu, mia de ani e ca ziua de ieri, ce a trecut. Dacă privim lucrurile cu măsurile omului, poate da, însă, dacă privim lucrurile cu măsurile lui Dumnezeu, poate că nu. Ceea ce ştim noi este că nu ştim…
Asta e important: să ştim că nu ştim când va fi şi să fim totdeauna pregătiţi, ca să poată fi oricând pentru noi.
Dar să avem în vedere şi faptul că noi aşteptăm anul 2000, însă poate că deja suntem în anul 2000. De ce? Pentru că era noastră este stabilită greşit. Anul 1 al erei noastre a fost socotit anul 753 de la întemeierea Romei.
Calculul erei noastre, al erei creştine, a început cu anul Naşterii Mântuitorului nostru Iisus Hristos, dar calculul s-a făcut pentru prima oară în secolul al Vl-lea, or cei din secolul al Vl-lea nu mai puteau avea o evidenţă precisă a anului Naşterii Mântuitorului. S-a luat convenţional anul 753 de la întemeierea Romei şi s-a zis: acesta este anul 1.
Însă studiile care s-au făcut au adus la iveală faptul că, la anul 753 de la întemeierea Romei, Irod nu mai exista, şi atunci n-ar fi putut avea loc confruntările şi situaţiile care sunt prezentate de Sfântul Evanghelist Matei; şi-atunci, s-a ajuns la concluzia că era noastră e greşită cu vreo patru ani, că trebuia luat ca an de plecare al erei creştine nu 753, ci 749. Or în cazul acesta, noi suntem în anul 1995, dar în realitate în 1999. Iar anul 2000 nu va fi anul 2000 cel real, ci 2005 sau 2006. Aşa că degeaba aşteptăm anul 2000, că nu ştim când e.
„Din Ospăţul Credinţei. Răspunsuri la întrebări ale credincioşilor” – Arhim. Teofil Părăian. Editura Mitropolia Olteniei
