Iubirea faţă de aproapele este o datorie, este o poruncă

0
452

Parintele Teofil PărăianIntrebari catre Parintele Teofil Părăian

– Care trebuie să fie comportamentul unui credincios faţă de un eretic sau faţă de unul care este certat cu morala Bisericii?

Parintele Teofil Părăian – Dragă, cu bunăvoinţă. Noi n-avem pe nimeni de exceptat, pe nimeni de exclus. Important este să ne ţinem la distanţă, în sensul acesta, ca să nu ne influenţeze. Şi, ca să ne putem înţelege cu oamenii, luăm în consideraţie numai lucrurile care ţin de credinţa comună, să zicem. N-are rost să te pui în discuţii… Sunt unii care caută situaţii din acestea. Sfântul Apostol Pavel zice că de omul eretic să te fereşti (cf. Tit 3,10). Dar în viaţa socială sunt oameni care au în familia lor astfel de persoane, şi-atunci cum să-i excludă, cum să-i ocolească? Aşa încât facem ce putem, în condiţiile noastre.

E un banc, potrivit căruia protestanţii şi catolicii, când se întâlnesc, în Apus, vorbesc despre fotbal, ca să nu se certe.

– Care este diferenţa între Botezul Bisericii şi botezul lui Ioan Botezătorul?

Parintele Teofil Părăian – Botezul Bisericii e o Taină, iar botezul Sfântului Ioan Botezătorul era un simbol, o pregătire pentru pocăinţă, un botez al pocăinţei.

 A fost prezentat aseară, la televizor, cazul unui tânăr evreu care s-a botezat, a trecut la creştinism; şi i-a apărut o cruce pe frunte.

Parintele Teofil Părăian – Nu ştiu… Acuma, nu ştiu chiar toate, de ce a fost aşa… Dumnezeu ştie! Nu trebuie să vă uitaţi la toate amănuntele…

– Ne puteţi explica un verset din Psalmul al 4-lea: „Jertfiţi jertfa dreptăţii şi nădăjduiţi în Dumnezeu”?

Parintele Teofil Părăian – Da. Nădejdea în Dumnezeu este o virtute creştină, iar „Jertfiţi jertfa dreptăţii” înseamnă să jertfim gândurile cele rele, de la început, ca să ajungem la dreptatea care vine din credinţă.

– Cum ar putea fi adus un ateu la Dumnezeu?

Parintele Teofil Părăian – Numai Dumnezeu îl poate aduce, noi nu putem, cu puterea noastră n-avem cum. Adică viaţa noastră poate să fie pentru el un exemplu şi să se gândească, dar nu există posibilitatea să-l aduci pe un ateu, tu, cu puterea ta. Pentru că Dumnezeu mântuieşte, nu omul mântuieşte.

– Ce condiţii trebuie să îndeplinească un laic, ca să intre în viaţa călugărească?

Parintele Teofil Părăian – Mai întâi, să aibă vocaţie, să vrea să fie călugăr. Să ştie de ce îşi alege călugăria, să meargă la mănăstire, să încerce…

– Care sunt argumentele cu care combatem reîncarnarea?

Parintele Teofil Părăian – Păi, dragă, noi nu prea putem combate nici reîncarnarea, nici altceva, ci spunem că învăţătura Bisericii este că mântuirea se câştigă prin Hristos, prin jertfa lui Hristos, şi că nu e nevoie să mai vii vreodată în lumea aceasta, ca să faci nişte experienţe, pentru că înaintarea, progresul în viaţa duhovnicească se realizează şi dincolo de lumea aceasta. Desăvârşirea este fără hotar şi, ajungând împreună cu Domnul Hristos, nu stagnezi, ci înaintezi. Nu-i nevoie să faci nişte experienţe; pentru că ei spun aşa, că vii în lumea aceasta ca să faci nişte experienţe, iar din aceasta, să devii mai bun. Or se constată că de multe ori omul devine rău, nu bun, chiar făcând experienţe.

Pe noi nu ne interesează, e o idee străină de credinţa noastră şi… Dumnezeu să le-ajute celor care au alte idei, dar noi ne ţinem de credinţa noastră.

– Din moment ce la început n-a existat decât Adam şi Eva, deci o singură pereche de oameni, cum s-au înmulţit oamenii?

Parintele Teofil Părăian – Dragă, chestiunea aceasta este o chestiune pe care-o pun mulţi. Să ştiţi însă că Biblia nu explică nişte lucruri, pentru că nu-i o carte ştiinţifică. Ceea ce vrea Biblia să spună este doar acest lucru, că există o rânduială a lui Dumnezeu şi că lucrurile s-au desfăşurat într-o anumită perspectivă, voită de Dumnezeu. Noi nu aşteptăm de la Biblie nişte explicaţii, ci rămânem la gândul acesta, că Dumnezeu l-a creat pe om şi că Dumnezeu a găsit modalitatea ca omul să se desfăşoare în lumea aceasta.

Cele scrise în Biblie despre facerea lumii, despre om, despre căderea lui Adam ş.a.m.d., sunt lucruri care au fost scrise cu mii de ani mai târziu şi sunt mai mult o încercare de a-i da omului o perspectivă, de a-l angaja într-un anumit stil de gândire. S-au făcut nişte studii în legătură cu Biblia şi se constată că sunt mai multe rapoarte, de fapt, în legătură cu începuturile; şi atunci, cele scrise cu mii de ani mai târziu nu pot fi verificate. Aşa au fost gândite, aşa au fost moştenite… Am putea zice că cele scrise acolo nu sunt literă de Evanghelie, ci o încercare de a da o explicaţie. Ȋnsă explicaţia nu-i deplină şi atunci rămân aşa, nişte lucruri nerezolvate. Dar câte lucruri nerezolvate sunt, în fond, şi noi trăim şi-aşa, trăim între taine.

– Ne îndreptăţeşte starea actuală a lumii să considerăm că s-a apropiat sfârşitul acesteia?

Parintele Teofil Părăian – Sfântul Apostol Petru, referindu-se la un psalm, spune că o mie de ani înaintea lui Dumnezeu sunt ca ziua de ieri ce a trecut, şi o zi, ca o mie de ani (cf. II Petru 3, 8; Ps. 89, 4). înseamnă că, din perspectiva lui Dumnezeu, poate să mai fie lumea încă multă vreme. Nu ştim când va fi sfârşitul. „Despre ziua şi ceasul acela, nimeni nu ştie, nici îngerii din ceruri, nici Fiul, ci numai Tatăl” (Matei 24, 36) spune Domnul Hristos. Aşa că ce să zicem noi? Important este să ţinem seama de versetul: „Privegheaţi şi vă rugaţi, că nu ştiţi ziua, nici ceasul când Fiul Omului va veni” (Matei 25, 13).

– Despre stările luminii interioare ce inundă sufletul în momentul rugăciunii adevărate ce ne puteţi spune?

Parintele Teofil Părăian – Dragă, astea sunt fenomene pe care le ştie cel care le are, nu poţi să spui. Există posibilitatea să-ţi fie inundat sufletul de lumină şi de bucurie, dar asta este ceva care se poate întâmpla, nu ceva care trebuie neapărat să se întâmple. Noi îi slujim lui Dumnezeu nu pentru a primi nişte daruri, ci pentru că „cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Duh,Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţite”.

– Cum au putut Sfinţii Evanghelişti să scrie Evanghelia, pentru că ei n-au văzut chiar toate faptele petrecute şi viaţa Mântuitorului.

Parintele Teofil Părăian – Din tradiţia pe care au avut-o de la ceilalţi, care le-au văzut. Sfântul Evanghelist Luca, de pildă, „a urmărit toate cu de-amănuntul” (Lc. 1,3) spune chiar el, la începutul Evangheliei sale; a luat legătură cu cei care au putut să-l informeze. Nu el a fost martor direct al faptelor pe care le-a scris, însă a lăsat nişte lucruri extraordinar de frumoase şi de bune. Mie-mi place foarte mult, de exemplu, pilda cu fiul risipitor.

– Există bolnavi psihici şi există demonizaţi. Cum putem face diferenţa între ei?

Parintele Teofil Părăian – Nu ştiu. Nu ştiu care-s demonizaţi, care-s psihici… Facem ce putem.

– Părintele Nicolae (Steinhardt) de la Rohia afirma, la un moment dat: „ȊI iubesc pe aproapele, dar nu sunt obligat să-l şi simpatizez”. Ce ne puteţi spune despre această afirmaţie?

Parintele Teofil Părăian – Dragă, iubirea faţă de aproapele este o datorie, este o poruncă. Nu ştiu cum s-ar putea nuanţa chestiunile astea. De obicei, când iubeşti pe cineva, îl ai şi aproape.

Parintele Teofil Părăian – Asta înseamnă iubirea!

Din ospăţul credinţei, arhimandritul Teofil Părăian

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here