26 Noiembrie. Preacuviosul Părinte Stelian Paflagonul

0
139
Preacuviosul Părinte Stelian PaflagonulStelian Paflagonul a fost închinat lui Dumnezeu încă din pântecele maicii sale și s-a făcut lăcaș Duhului Sfânt.

Că, parintele Stelian, împărțindu-și la săraci bogăția ce avea și făcându-se monah, covârșea pe toți prin asupra lui viețuire și ostenicioasa sihăstrie. S-a dus apoi în pustie și petrecea într-o peșteră și primea hrană printr-un înger.

Acolo, s-a învrednicit însă de darul doctorilor fără de arginți și tămăduia multe și grele suferințe, mai ales pe timp de molime, când mureau mulți copii. Iubea mult copiii și a fost sprijinitorul și ajutătorul lor și izbăvea din boală pe mulți copii bolnavi, când părinții lor chemau numele Sfântului într-ajutor. Deci, pururea pomenitul, Stelian, așa viețuind, vindecări și multe minuni săvârșind, la adânci bătrâneți s-a mutat către Domnul.

Preacuviosul Părinte Alipie Stâlpicul

Acesta a trăit în zilele împăratului Eraclie (610-641), trăgându-se din cetatea Adrianopole a Paflagoniei. Din fragedă tinerețe a fost plin de râvnă pentru poruncile Evangheliei și pentru fapte bune, crescând după învățăturile Bisericii, în deplină înfrânare și necunoscând altă bucurie decât cugetarea neîncetată a Domnului. Crescând în vârstă și sporind în înțelepciune, s-a făcut iubit de Dumnezeu și de oameni și a fost sfințit diacon al Bisericii, slujind cu evlavie și credință lui Dumnezeu.

După o vreme, a simțit chemarea să viețuiască în liniște și singurătate, ca să se îndulcească din neîncetata cugetare către Domnul și, căutând un loc în care i-ar fi fost lesne a petrece astfel.

Găsind acest loc, nu departe de Adrianopole, s-a suit pe un stâlp, dorind ca toate să le aibă, din râvnă pentru Domnul.

Sa simta iarna și zăduful, ploaia și zăpada, grindina și gerul fără nici un acoperiș, simțind întru sine o puternică dorință să se asemene cu Sfântul Simeon Stâlpicul. Și s-a făcut astfel, singur și de bună voia sa, mucenic nu numai un an, ci cincizeci și trei de ani, pătimind pe stâlp ca și cum ar fi fost răstignit pe cruce. Și venea mulțime de norod să asculte de la dânsul sfaturi de folos și să se tămăduiască de boli; că, încă din timpul vieții sale, se făcuse atât de plăcut lui Dumnezeu, încât tot trupul lui era luminat, ca de o lumină cerească și multe minuni făcea.

La urmă, căpătând o rană la un picior și neputându-se sprijini pe el, sta numai pe o parte, sprijinit de stâlp, și așa a zăcut treisprezece ani ca Iov, până și-a dat cinstitul său suflet în mâinile lui Dumnezeu. Iar toată vremea vieții lui afost o sută de ani.

Proloagele, Vol.1

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here