Părintele Iustin Pârvu:  Despre răspândirea concubinajului

0
191

Ce părere aveţi despre răspândirea concubinajului şi a relaţiilor extraconjugale?

Domnule, este un dezastru venit după anii ăştia de după revoluţie! Este cea mai crudă şi barbară situaţie; întrucât aicea ideea familiei nu mai există; ideea neamului nu mai există! Este o nenorocire, o aberaţie!

Acum este această căsătorie de probă: trăiesc copiii noştri câte şapte; opt, zece ani împreună şi; la un moment dat, întoarce spatele băiatul că vrea altceva! Şi ce face nenorocita asta de fată? Cine o mai ia? N-o mai ia nimeni! Rămâne a nimănui! Părinţii au lăsat-o; amantul s-a dus, ea a rămas aiurea; şi însărcinată!

De aceea cred că aceste căsătorii de probă sunt de origine barbară, nu au nimic comun cu viaţa morală, ortodoxă, de altă dată. La nuntă, când se făcea legătura aceasta firească între bărbat şi femeie, dacă nu era fată, o punea pe grapă şi o ducea acasă la părinţi! Ăsta era sistemul! Şi, după câteva întâmplări de acestea, fata ştia să se păzească curat.

Pentru că la cununie, când vii acolo, numai podoabe, măi, şi pe mireasă şi pe mire, cu cât e mai împodobit şi mai aranjat, cu atât e mai gol pe dinăuntru! Asta-i nuntă? Apoi nunta nu se face aşa!

Nunţile acum se fac, de o bucată de timp, după bolşevici încoace, sâmbăta spre duminică. Iar nunta nu mai e nuntă, a devenit o bătaie de joc! Biserica, duminică e goală, iar oamenii calcă şanţurile după nuntă, bolnavi de petrecere. Şi iată nunta cum o începe omul: nu mai începe cu „Doamne ajută o începe cu „Doamne Satana”! Şi de aceea lucrurile acestea nu ies bine în viaţa noastră! Pentru că se fac lucrurile invers!

Nunta nu-i pentru câştig! Nunta; căsătoria; se face pentru înmulţirea unui neam; pentru că ai responsabilitatea unui copil pe care-l naşti! Acum vine băiatul cu buzunarele pline de pastile; după ce se droghează cinci; şase ani; şi vrea să se însoare! Când el este bolnav!?!

Noi avem nevoie de o societate bolnavă? Avem nevoie de o societate sănătoasă; de copii sănătoşi! Ce te faci tu cu o fată care face câte şapte; opt avorturi; că la un moment dat nici nu le mai ştie numărul; ce mai poate face? Că parcă-i o libelulă; nici o găleată de apă nu poate duce! îi gata, o pui în sicriu! Păi unde mai vezi tu femeia de la ţară; care ţinea un copil în mână; unul în burtă şi unul la subsuoară şi ducea de mâncare pe câmp la bărbat!?

“Cuvintele înţeleptului”,Părintele Iustin Pârvu. Editura Babel, Bacău, 2011.