Părintele Cleopa – Împărăţia uriaşilor

0
322

Cel dintâi împărat al uriaşilor despre care citim la Facere a fost Azail. În vremea lui s-au descoperit aurul şi argintul în pământ.

El este primul împărat din lume care a făcut bani cu chipul său pe ei. În timpul lui s-a găsit fierul şi s-a făcut cămaşă de zale din aramă şi sabia. Sfântul Ioan Gură de Aur îl mustră: „O, răutatea ta, Azaile, cu două nopţi ai pierdut neamul omenesc: cu sabia, trupurile, şi cu iubirea de bani, sufletele”.

După Azail, a luat împărăţia uriaşilor împăratul Tevel, că 314 ani a ţinut împărăţia lor înainte de potop şi toţi erau din neamul lui Cain. În timpul lui s-a început modelarea fierului şi a aramei. Al treilea împărat al uriaşilor a fost Iova. În timpul lui s-au făcut fluierul şi alăuta, uneltele de cântat.

După ce a murit Iova, a împărăţit sora lui, împărăteasa Noemina, prima împărăteasă din lume care a ţesut pânza şi a închegat brânza! Până atunci nu se ştia că din laptele dobitoacelor se poate face brânză. O uriaşă bătrână, mergând pe munte, i-a arătat împărătesei Noemina: „Vezi aceste frunze? Dacă iei planta asta de aici şi o pui în lapte, se încheagă brânza”. Tot în timpul ei s-a descoperit cânepa şi inul, care erau făcute de la zidirea lumii, dar nu se ştia că se pot face cămăşi din acestea. Până atunci oamenii umblau în piei de dobitoace.

Când era Adam de 700 de ani, era la arat în câmpia Senat cu boii. Şi feciorii lui Adam se înmulţeau tare în acest timp, căci au fost 50 de perechi de gemeni. Adam, arând cu boii, avea dintre feciorii lui foarte răi. Se băteau, se certau unul cu altul, se omorau. Şi se gândea el: primul fecior pe care l-am născut a fost urât de Dumnezeu, Cain cel blestemat şi ucigaş. Dar uite şi aceştia ce fac! Avea şi buni, dar puţini. Şi zicea: „Oare ce-o să facă Dumnezeu? Pe mine şi pe Eva, pentru un păcat, ne-a scos din Rai!” Că au plâns Adam şi Eva la poarta Raiului o sută de ani. Au plâns la poarta Raiului Adam şi Eva, doar s-ar milostivi Dumnezeu să-i bage înapoi în Rai.

Şi a venit Arhanghelul Uriil din cer şi i-a spus lui Adam: „Nu mai plângeţi, Adame şi Eva! Luaţi şi vă cunoaşteţi ca să naşteţi copii şi întru sudoarea feţei voastre să vă câştigaţi pâinea!” Că ei au trăit în feciorie timp de 700 de ani în Rai şi nu ştiau că sunt femeie şi bărbat. Ai văzut cum sunt copiii mici, care, dacă îi pui unul lângă altul, nu se ruşinează. Ei nu cunosc sexul; sunt nevinovaţi, îi acoperă nevinovăţia lor de copii. Aşa erau Adam şi Eva în Rai. Apoi au stat o sută de ani la poarta Raiului. Nu s-au împreunat, tot crezând că Dumnezeu îi va băga din nou în Rai. Şi le-a zis Arhanghelul Uriil: „Mai sunt 5508 ani până va veni Mesia, un Fiu Care se va naşte dintr-o Fecioară preasfântă, fără de sămânţă bărbătească. Atunci veţi intra înapoi în Rai”. (Tot neamul omenesc, timp de 5508 ani, până la Hristos, a stat în iad).

Apoi Adam şi Eva s-au apucat de lucru şi s-au înmulţit 700 de ani. Atunci a gândit Adam: „Pe mine Dumnezeu m-a dat afară din Rai numai pentru că am călcat o poruncă. Dar cu aceşti fii ai mei ce-o să facă?” Şi a dat drumul la boi, care arau la popas. Le-a dat de mâncare şi el s-a culcat. Îi aduseseră băieţii de mâncare.

Şi s-a culcat Adam şi, când s-a trezit, Arhanghelul Uriil era la capul lui şi i-a zis: „Adame, ce ai gândit tu înainte de a dormi?” „Doamne, îţi spun drept – că Adam nu se temea de Uriil, că el i-a văzut cât a fost în Rai; că Raiul este o treaptă a Împărăţiei Cerurilor şi îi vedea şi pe Heruvimi şi pe Serafimi – ce-am gândit: Ce-o să facă Preasfântul şi Preabunul Dumnezeu cu lumea aceasta? Uite, feciorii mei s-au făcut mii, şi-s răi şi ştiu că Dumnezeu urăşte păcatul şi numaidecât o să-i pedepsească. Pe mine, pentru călcarea unei porunci, Dumnezeu m-a scos din Rai şi nu m-a iertat; şi am plâns o sută de ani la poarta Raiului. Ne-a dat de canon pe pământul acesta. Ce-o să facă cu feciorii mei?”

„Adame, să ştii, de aceea m-a trimis Dumnezeu să-ţi spun, că El ştie inima ta, ce-ai gândit tu. Să ştii că au să vină două potopuri”.

Dar Adam nu ştia ce înseamnă potop.

„Dar ce înseamnă potop?” „Dumnezeu va înmulţi două stihii: apa şi focul; că toată lumea este făcută din patru stihii, şi trupurile noastre, toate: foc, pământ, apă şi aer. Şi un potop o să fie cu apă şi altul cu foc”.

Dar Adam a zis: „Doamne, când va veni potopul?” „Adame, nu-ţi pot spune acum când, dar uite ce este! Unde stai, este un pârâu cu piatră, cu lespezi multe şi pădure. Deci ia pe feciorii tăi care te ascultă – că avea poate o sută, două, buni – aici unde stai tu, ia leţuri din pârâu şi lut, că în loc de ciment ia lut, şi să faci un foc mare la temelia turnului. Uite, pădurea este aproape. Aduceţi lemne mari. Iar deasupra turnului să puneţi un vas mare cu apă.

Când veţi termina turnul de făcut, o să vină peste voi un somn mare. Să nu staţi lângă turn când îl veţi termina. Fugiţi deoparte de turn şi dormiţi. Când vă veţi trezi, dacă vedeţi că apa s-a vărsat de pe stâlp şi a stins focul, să ştiţi că potopul cu apă vine întâi”.

Nu l-a mai văzut pe Arhanghelul Uriil, căci ca fulgerul s-a dus. Şi îl vedeau băieţii pe Adam că vorbeşte, dar pe înger nu-l vedeau. Şi băieţii i-au adus mâncare şi ziceau: „Tata a înnebunit! Uite, vorbeşte singur!” Că nu-l vedeau pe Arhanghelul Uriil. Îl vedeau numai pe Adam, dar nu vedeau îngerul care vorbeşte cu dânsul. Şi l-au întrebat ei: „Tată, dar cu cine vorbeai dumneata?”

Şi a plâns Adam! „O, dragii mei copii, cu cine vorbeam! Nu l-aţi văzut?” „Nu!” „A venit unul dintre cele şapte duhuri care stau înaintea lui Dumnezeu”. Aceştia poartă numele Dumnezeului Celui viu: Mihail, Gavriil, Rafail, Varahil, Gudiil, Salateil şi Uriil. Toţi au terminaţia „il”. Ştiţi ce înseamnă? Înseamnă Dumnezeu! Ştiţi care este adevăratul nume al Arhanghelului Mihail? „Miha” înseamnă putere şi „il”, Dumnezeu, El se tălmăceşte „puterea lui Dumnezeu”.

Adevăratul lui nume l-a spus Sfântul Dionisie Areopagitul, „pasărea cerului”. Iar Gavriil, „Gav” înseamnă, bărbat, „ri” înseamnă tare, şi „il”, Dumnezeu. Adevăratul nume al lui Gavriil se tâlcueşte „bărbat tare, bărbat Dumnezeu”. Toţi au nume dumnezeieşti: Rafail, înseamnă „povăţuitor dumnezeiesc”; Varahil, „îndreptător dumnezeiesc”; Gudiil este îngerul pocăinţei lui Dumnezeu, al purtării de grijă; au miliarde de îngeri sub comanda lor. Salateil, „slujitorul cel mai înalt dumnezeiesc”, care duce rugăciunile tuturor oamenilor la Dumnezeu; iar Uriil se tălcueşte „foc şi lumină dumnezeiască”. Acesta a venit la Adam, cel de-al şaptelea arhanghel. Acesta a venit la Adam şi Eva şi când au plâns o sută de ani la poarta Raiului şi le-a spus să-şi ia de grijă, că nu le dă drumul înapoi în Rai.

Atunci Adam a făcut turnul acesta despre care am spus. Şi când l-au terminat, la toţi le-a fost somn şi toţi au fugit, nu cumva să cadă turnul pe ei. Şi când s-au sculat, focul pe care l-au făcut ei la temelia ternului s-a stins, că apa s-a vărsat singură pe foc. Şi au ştiut că vine întâi potopul cu apă, dar n-au ştiut când. Şi a început Adam a se ruga: „Doamne, ştiu că vine apa întâi. Dar nu ştiu când. Şi tare-s îngrijorat, ca să nu ne aducă moartea”.

Peste 70 de ani, când era Adam la tunsul oilor, a venit acelaşi înger şi i-a zis: „Adame, te rogi lui Dumnezeu să ştii când vine potopul cu apă. Nu fi îngrijorat! Mai sunt 1530 de ani până la potopul cu apă. Întâi se va naşte un om, Noe, tot din neamul lui Set, din cei curaţi, foarte plăcut lui Dumnezeu, şi aceluia i se va arăta Dumnezeu, cu 150 de ani înainte de potop, să-i poruncească să-şi facă corabia. Şi apoi o să fie potopul. Şi va cruţa Dumnezeu numai atâta: pe Noe, soţia şi feciorii lor cu soţiile.

Adam a zis: „Doamne, ce semn o să vină înainte de potop?” Şi le-a spus: „Uite ce semn. Băgaţi de seamă să spuneţi la copiii voştri, că înainte de potopul cu apă o să se nască un popor uriaş, pentru că au să se amestece fiii lui Set cu fiii lui Cain, şi o să fie răi înaintea lui Dumnezeu. Şi o să zică Dumnezeu, cum spune în Biblie: că i-a părut rău lui Dumnezeu că l-a făcut pe om. Şi vor fi foarte urâţi înaintea Domnului, că uriaşii creşteau de trei ori ca cedrii Libanului. Şi erau cei mai urâţi oameni de pe faţa pământului şi cei mai spurcaţi. Mâncau şi copiii pe care îi lepădau femeile lor, aşa de spurcaţi erau. Căci până la potop nimeni n-a mâncat carne, decât uriaşii. Dar nu mâncau numai din dobitoace, ci mâncau şi pe cei din neamul lui Set.

Erau două feluri de popoare: oameni mari, uriaşii, şi cei din neamul lui Set, care erau normali. Şi cea mai mare scăpare aveau cei mici ca noi, că se ascundeau în păduri. Uriaşii prin pădure nu puteau fugi, că pădurea era numai până la genunchi la ei, cum este la noi iarba. Şi când îi prindeau uriaşii pe aceştia, aveau nişte oale mari, şi băgau câte 50 de oameni la fiert o dată. Mâncau carne de oameni uriaşii.

Atunci i-a spus Arhanghelul Uriil lui Adam: „Băgaţi de seamă că are să se facă un popor uriaş, că o să se amestece fiii lui Set şi o să calce poruncile lui Dumnezeu. Şi se va face acest popor, şi pentru aceştia se va grăbi Dumnezeu să aducă potopul, că nu-i va mai putea suferi pe faţa pământului pentru răutăţile lor. Dar înainte de potop iată ce alte semne vor fi: vor purta oamenii la dânşii apă în vase de lemn, de piatră, de lut şi în burdufuri de capre şi n-au să se sature de apă. Când se vor întâlni unul cu altul, în loc de bună ziua, o să întrebe: «Ai apă?» «Am!» O să bea oamenii multă apă vreo 500 de ani înainte de potop. Şi acesta va fi semn că vine pedeapsa omenirii prin apă”.

„Dar potopul cu foc?”, a întrebat Adam. „Potopul cu foc o să fie la sfârşitul lumii, i-a spus Uriil. Atunci când o să se depărteze lumea de Dumnezeu, o să se ivească o buruiană, tutunul. Şi oamenii vor merge după aceste buruieni, care nu le vor ţine nici de foame, nici de sete”. Tutunul a fost adus în Franţa de împărăteasa Ecaterina din America şi se chema „iarba împărătesei Ecaterina”. Dar nu l-a adus pentru fumat, ci pentru băi. Această buruiană, adică tutunul, când o vor bea oamenii cu foc şi fum, va fii semn că vine focul şi fumul, care o să iasă dintr-înşii. Acesta va fi primul semn al sfârşitului veacurilor. Al doilea semn va fi răcirea credinţei în Dumnezeu şi oamenii se vor înrăi foarte tare. Potopul cu foc va fi la sfârşitul lumii, aşa cum se pregăteşte acum.

“Ne vorbeşte Părintele Cleopa” – Volumul 3, prin osteneala Prea Cuviosului Archimandrit Ioanichie Bălan