Invenţii care au schimbat lumea – Paratrăsnetul (1792)

0
1572
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
ParatrăsnetulParatrăsnetul a fost inventat, după cum ştie multă lume, de Benjamin Franklin. Povestea şi-a avut însă începuturile în Franţa.

Pe 10 mai 1752, peste un sat francez, Marly-la-Viile, s-a abătut o furtună. Cu această ocazie, un soldat lăsat la vatră acţionând la ordinele naturalistului Thomas-François Dalibard a obţinut scântei la capătul unei tije înalte din fier care fusese în mod deliberat izolată de pământ.

Experimentul a demonstrat că norii sunt încărcaţi electric şi că fulgerul este o descărcare de electricitate. Astăzi acceptăm aceasta ca pe ceva de la sine înţeles, dar în Franţa secolului al XVIII-lea ştirea era senzaţională. Colaboratorul lui Dalibard din Paris, Delor, a verificat descoperirile. In următoarele săptămâni alţi oameni din întreaga Europă au repetat cu succes experimentul cu tija de fier.

Dalibard şi Delor au raportat rezultatele Academiei de Ştiinţe din Paris. Ei au informat că aplicaseră observaţiile lui Benjamin Franklin. Acestia se refereau la lucrarea lui Franklin “Experimente şi observaţii asupra electricităţii”, scrisă la Philadelphia, în America. Publicitatea câştigată deexperimentul francez a fost importantă pentru că a atras atenţia asupra lucrării lui Franklin. S-a întâmplat că la numai câteva săptămâni după aceasta, în luna iunie, Franklin şi-a realizat propriul experiment cu zmeul  şi cu cheia. La acel moment nu auzise despre experiment de la Marly-la-Ville.

Franklin a legat o cheie metalică de capătul frânghiei unui zmeu. Frânghia udată de ploaie a devenit bună conducătoare de electricitate.

În momentul în care Franklin şi-a apropiat, imprudent, un deget de cheie, s-a produs o scânteie. Observaţiile şi propriile experienţe ale lui Franklin au  dovedit validitatea supoziţiei sale că tijele metalice înalte plantate în pământ pot proteja clădirile împotriva trăsnetului.

Ştiinţa avea să se impună însă destul de greu în faţa folclorului şi a superstiţiilor vechi de veacuri privitoare la tunete şi fulgere. Creştinii crescuseră cu ideea că fulgerele erau aruncate de Dumnezeu pentru a-şi „disciplina slujitorii” şi a-i pedepsi pe oameni pentru păcatele lor.

Unii vedeau în furtunile cu tunete şi fulgere mâna diavolului sau credeau că erau invocate de vrăjitoare.

Interpretările cvasireligioase de acest fel erau încurajate de clerici şi chiar de teologi. Toma d’Aquino scria: „Este o dogmă de credinţă că demonii pot produce vânturi, furtuni şi ploi de foc [fulgere] din cer.” Secole mai târziu, Papa Grigore al XlII-lea îi încuraja pe preoţi să „exorcizeze demonii care stârnesc norii”. Până şi Martin Luther a susţinut această superstiţie. El spunea că vânturile erau spirite bune sau rele; o piatră aruncată într-un iaz anume din regiunea în care locuia putea crea o furtună îngrozitoare, întrucât acolo erau ţinuţi prizonieri diavoli.

Singurele remedii acceptabile pentru protejarea bisericilor şi catedralelor împotriva trăsnetelor erau, aşadar, cele sacre – tragerea clopotelor bisericii şi recitarea de rugăciuni. Astfel, când Benjamin Franklin a inventat paratrăsnetul lui ştiinţific, în 1752, puţini creştini au fost dornici să-l instaleze pe bisericile lor. Benjamin Franklin era un om de ştiinţă, un eretic. Nu se punea problema să se aşeze tija lui de fier alături de crucea sfântă a lui Hristos. Puţini creştini erau pregătiţi să renunţe la blamarea (sau lăudarea) Domnului (sau a diavolului) pentru tunete şi fulgere.

Treptat însă vremurile s-au mai schimbat şi raţionalismul a câştigat nesimţite teren. Bisericile şi catedralele de pretutindeni şi-au instalat discret pe turnuri si turle paratrăsnete care să le salveze de furtunile Profane.

Invenții care au schimbat lumea, Rodney Castleden

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here