„Paradisul preafrumos al Scripturilor” – Despre importanța citirii Sfintei Scripturi (I)

0
406
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

scripturiSfântul Ioan Damaschinul ne îndeamnă să batem la poarta „Paradisului preafrumos al Scripturilor”. Ce legătură are această sintagmă cu omul duhovnicesc vom vedea imediat. Omul duhovnicesc, aşa cum am mai amintit, este în stare să pătrundă Sfintele Scripturi, în înţelesul lor tainic.

Ne aducem aminte că în perioada creştinismului primar unul dintre cei mai vestiţi părinţi nevoitori era Sfântul Antonie cel Mare. Cu nedumeririle, cu întrebările, cu neliniştile lor îl abordau atât ucenicii, cât şi credincioşii veniţi de departe. Într-o bună zi, cineva i-a pus o întrebare din cartea Leviticului. O întrebare grea, legată de un text, text pe care nu-l înţelegea nici Sfântul Antonie cel Mare. Şi atunci ce a făcut? Ne relatează ucenicul său, Ava Ammona, că a ieşit Sfântul Antonie în pustie. Şi Ava Ammona a mers tiptil pe urmele lui. Sfântul Antonie, când s-a văzut singur, a întins mâinile la cer şi a zis: „Doamne, trimite-l pe Moise să-mi tâlcuiască acest verset, pentru că el l-a scris prin inspiraţie de la Tine. Trimite-l pe Moise!” Şi Ava Ammona a auzit glasul, nu l-a înţeles, dar a auzit glasul lui Moise care îi tâlcuia Sfântului Antonie cel Mare Scripturile.

Omul duhovnicesc are deci posibilitatea să pătrundă înţelesul Scripturilor. Şi de aceea ne vom ocupa tocmai de importanţa citirii, pătrunderii şi nutririi cu cuvântul Scripturilor, al Scripturilor numite “Paradis prea frumos” de către Sfântul Ioan Damaschinul.

Nu este pentru omul credincios doar un exerciţiu frumos, nu este nici doar o cale de a se îmbogăţi din punctul de vedere al cunoştinţelor, ci, omul citind Scripturile, se nutreşte. Trăim într-o lume pragmatică. Din orice demers omul doreşte să câştige. Cel mai mare câştig, referitor la formarea lui duhovnicească, îl are omul citind Sfânta Scriptură.

Mântuitorul, în Evanghelia de la Matei, ne spune aşa: „Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”. Sfânta Scriptură cuprinde cuvintele ieşite din gura lui Dumnezeu. Dumnezeu a revelat, a descoperit Sfânta Scriptură.

Ne spune Sfântul Apostol Pavel în a doua Epistolă către Timotei: „Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu şi de folos spre învăţătură, spre mustrare, spre îndreptare, spre înţelepţirea cea întru dreptate”. Toată Scriptura este insuflată de Dumnezeu. Şi atunci, în mod logic, mergând pe acest fir, omul citind Scripturile îl cunoaşte pe Dumnezeu. Dumnezeu ni se descoperă prin Scripturi. Nu numai prin Scripturi, ci şi prin Sfânta Tradiţie şi prin firea înconjurătoare.

Domnul Iisus Hristos într-o dispută cu fariseii, în Evanghelia de la Ioan, zice aşa: „Cercetaţi Scripturile că socotiţi că în ele aveţi viaţă veşnică. Şi acelea sunt care mărturisesc despre Mine”. Scripturile mărturisesc despre Domnul Hristos, iar Domnul Hristos mărturiseşte despre Tatăl, despre Dumnezeu Tatăl şi toată această lucrare se face „în” Duhul Sfânt.

La începutul Epistolei către Evrei ne spune Sfântul Apostol Pavel lucrul următor, care încă o dată ne convinge de faptul că Scripturile sunt Paradisul preafrumos, sunt Paradisul cel dumnezeiesc: „După ce Dumnezeu odinioară, în multe rânduri şi-n multe chipuri, a vorbit părinţilor noştri prin proroci, în zilele acestea mai de pe urmă ne-a grăit nouă prin Fiul, pe care L-a pus moştenitor a toate şi prin care a făcut şi veacurile”.

Ceea ce ne-a grăit nouă Dumnezeu prin Fiul este cuprins în Cartea Cărţilor, este cuprins în Sfânta Scriptură, paradisul preafrumos în care găsim nutremânt sufletesc.

Folosul citirii Scripturilor ni-l arată Sfântul Ioan Damaschinul: ”Întocmai ca un copac sădit la izvoarele apelor, tot astfel şi sufletul udat cu dumnezeiasca Scriptură se îngraşă şi dă rod copt, credinţa ortodoxă. Se împodobeşte cu frunze întotdeauna verzi, adică cu fapte plăcute lui Dumnezeu. Prin Sfintele Scripturi suntem îndreptaţi spre virtute în contemplaţie netulburată.

În ele găsim îndemn spre orice fel de virtute şi îndepărtare de la toată răutatea. Dacă suntem iubitori de învăţătură, vom fi şi cu multă învăţătură, căci prin silinţă, prin osteneală şi prin harul lui Dumnezeu, se duc la bun sfârşit toate. Cel care cere, primeşte. Cel care caută, găseşte şi celui care bate, i se va deschide. Să batem deci la Paradisul preafrumos al Scripturilor; la Paradisul cel cu bun miros; cel prea dulce; cel preafrumos; Cel ce răsună la urechile noastre cu tot felul de cântări ale păsărilor spirituale purtătoare de Dumnezeu; Cel care se atinge de inima noastră care o mângâie când este întristată; O potoleşte când este mâniată şi o umple de o bucurie veşnică care ne înalţă mintea pe spatele strălucitor ca aurul şi prea luminat al porumbiţei dumnezeieşti şi o suie cu aripile prea strălucitoare către Fiul Unul născut şi moştenitorul, săditorul viei celei spirituale şi prin El o duce la Tatăl Luminilor.

Să nu batem superficial, ci mai de grabă cu osârdie şi cu stăruinţă. Să nu trândăvim de a bate, căci în chipul acesta ni se va deschide. Dacă citim o dată, de două ori şi nu înţelegem ceea ce citim, să nu trândăvim, ci să stăruim, să medităm, să întrebăm. Căci spune Scriptura: întreabă pe tatăl tău, şi-ţi va vesti şi pe bătrânii tăi, şi-ţi vor spune.

Cunoştinţa nu este a tuturora. Să scoatem din izvorul paradisului apă veşnic curgătoare şi preacurată, care saltă spre viaţă. Să ne veselim să ne desfătăm fără saţ, căci are un har nesfârşit”.

Din acest citat reţinem o expresie: cunoştinţa nu este a tuturor. Sfântul Ioan Damaschinul ne îndeamnă să citim Scripturile, să batem la Paradisul cel preafrumos al Scripturilor. Scriptura ne mângâie sufletul, ni-l înveseleşte, ea fiind, aşa cum ne spune Mântuitorul, hrană. Dar cunoştinţa nu este a tuturora. Noi păcătoşi fiind, încă nepurificaţi de răutăţi, nu suntem în măsură să pătrundem Scripturile, aşa cum, de exemplu, le pătrundea Sfântul Antonie cel Mare, vorbind cu Moise, datorită sfinţeniei sale sufleteşti.

Nu numai Sfântul Ioan Damaschinul ne spune că nu este a tuturor cunoştinţa. Noi păcătoşii trebuie să ne călăuzim după scrierile Sfinţilor Părinţi, să-i întrebăm pe ei. Să-i întrebăm, de asemenea, pe duhovnicii noştri, atunci când ne încurcăm citind Scripturile.

Sfântul Petru, în acest sens, are în a doua Epistolă o povaţă valabilă până la sfârşitul veacurilor: ”Aceasta ştiind mai dinainte, că nici o prorocie a Scripturii nu se tâlcuieşte după socotinţa fiecăruia, pentru că niciodată proorocia nu s-a făcut din voia omului, ci oamenii cei sfinţi ai lui Dumnezeu au grăit purtaţi fiind de Duhul Sfânt”.

Andrei Andreicuț, Morala Împărăției

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here