Pantofar, pălărier, ceasornicar, reparator de stilouri – meserii uitate de români

0
2138

Evoluția tehnologiei sau înlocuirea tehnicilor tradiționale cu cele moderne au adus după sine dispariția unor meserii precum cea de  reparator de stilori, brichete, pantofar, pălărier sau ceasornicar.

Rar mai găsim meșteri nu și-au pierdut speranța și încă mai buchisesc la “făurirea” unor obiecte, de care noi ne aducem aminte foarte rar.

Dar, iată că mai există astfel de oameni de valoare, pe care îi putem găsi în micile lor ateliere din București. Ei duc  duc o viață modestă sau chiar la limita subzistenței pentru că numărul clienților se împuținează de la un an la altul, se arată pe http://www.agerpres.ro.

arta1Atunci când meseria era considerată ‘brățară de aur’, atenția la detaliu și profesionalismul erau cuvintele de bază care guvernau procesul muncii.

Una dintre marile valori ale vremurilor de altădată, pe numele său Ferdinand Tvers sau domnul Mircea, cum i se mai spune, a dus tradiția familiei mai departe, devenind cel mai renumit meșter și singurul din țară acum care mai repară stilouri și brichete ‘de firmă’.

Acesta nu a uitat nici în ziua de azi micile detalii ale pieselor aflate în curs de producție : “erau două stilouri marca Montblanc din seria Meisterstuck, negre, cu guler din metal pe care era inscripționat numele firmei. Penița era din aur filigranat cu platină, iar pe corpul stiloului era gravat numele lui. Îi fuseseră oferite cadou de firma producătoare”.

Pe lista stilourilor pe care le-a reparat se află și cele ce erau în posesia marilor demnitari ai acelor vremuri: Bujor Almășan, ministrul Minelor, Petrolului și Geologiei sau Ilie Verdeț, prim ministru al României în perioada 1979 — 1982.

În prezent comenzile meșterului au scăzut în mod considerabil: “înainte de 1989 aveam comenzi multe; de când piața românească a fost invadată de piese de unică folosință, proprietarii instrumentelor de scris sau brichete de valoare sunt tot mai puțini, iar clientela pe măsură; eu am avut noroc că urmez o tradiție în familie și am avut profesori foarte buni. Am rămas ultimul mohican. Acum, cât de cât, încerc să mă adaptez cu tehnologia”, povestește domnul Mircea.

Meșterul povestește pentru Agerpres că, după 1945, părinții săi făceau stilouri la strung din ebonită și celluloid: ‘eu am preluat meseria de la ei, în 1977; pentru că m-am adaptat cu noua tehnologie, am putut să continui; nu știu dacă va veni cineva după mine pentru că nu am niciun pretendent’.

Costurile de reparație ale unui stilou de firmă variau între 50 și 500 de lei, iar a unei brichete între 50 și 600 de lei. În magazine, brichetele ce aparțin unor importante branduri au prețuri de 4.000 — 5.000 de lei.

Potrivit http://www.agerpres.ro, în ceea ce privește stilourile marca Montblanc pe care le primește la reparat, Tvers spune că acestea fie sunt rupte după ce au fost scăpate pe jos, fie au pistonul ‘dat peste cap’ din cauză ca posesorul stiloului ‘nu a știut să îl folosească’.

Pe cale de dispariție este și meseria de pantofar; în apropiere de Piața Victoriei din București îl găsim pe Ionescu Constantin, singurul care mai știe să repare pantofi din zonă.

arta2‘Tata tot cizmar a fost. La tinerețe n-am vrut să-i fur meseria. Am vrut să mă fac medic veterinar. Pentru că medicina veterinară se studia în afara Bucureștiului, m-am dus la o școală profesională aici, în București, să învăț să creez încălțăminte, să execut tipare. Acum, de nevoie, trebuie să fac reparații, ceea ce nu mi-a plăcut niciodată’, a declarat meșterul pentru Agerpres.

O raritate este și meseria de pălărier, meșterul Nicu fiind singurul care a mai rămas să meșterească pălării, la vârsta sa onorabilă de 86 de ani.

”De 72 de ani lucrez. Am 86 de ani. De la 14 ani am venit în București, dintr-un sat, din Gorj, ca să învăț această meserie. Am terminat șapte clase primare. Am fost ucenic timp de patru ani și am lucrat la particular mult timp după război. După Revoluție am deschis această prăvălie. Mai am până la 100 de ani (râde)”, menționează meșterul Zdârcă Nicolae sau nea Nicu.

arta3Raritate pentru ceasornicare sunt și ceasurile cu cuc, ceasurile rusești Chaika, Raketa, Slava.

arta4‘Mai primesc la reparat ceasuri vechi, cu pendulă, de la cei care locuiesc acum la vile și le-au cumpărat de la anticariat. Reparația unui astfel de ceas costă aproximativ 50 de lei. Cele clasice, care erau odată au dispărut, pentru că nu se mai importă. Ele erau în general ceasuri mecanice, rusești, de mărci precum: Chaika, Raketa, Slava. Un ceas mai vechi, de reparat, costă în jur de 20 de lei, dar nici nu se mai găsesc piese pentru ele’, a povestit Cristian Borcănescu, care, la cei 58 de ani ai săi a ajuns deja la 40 de ani de experiență în această meserie.

arta5Aceștia sunt meșterii români care, în ciuda tehnologiei moderne, se încăpățânează să păstreze vii anumite obiecte sau lucruri din vremurile de altădată. Ne bucurăm să aflăm că mai există oameni, pentru care tradiția și obiceiurile străvechi vor rămâne veșnic nemuritoare.

Alexandra Gîrbea

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here