Pancreatita

0
2115
pancreatitaPancreatita acută este o urgenţă medico-chirurgicală ce se caracterizează prin autodigestia şi necroza ţesutului pancreatic din cauza activării enzimeior produse de pancreas care se revarsă în zonele vecine şi de asemenea, în circulaţia sistemică.

Pancreatita acută de etiologic litiazică apare mai frecvent la femei cu istoric de colici biliare, după vârsta de 50 de ani, în timp ce pancreatita acută alcoolică se întâlneşte mai frecvent la bărbaţii de 35-45 de ani.

Existenţa pancreatitelor familiale demonstrază importanţa factorilor genetici în declanşarea acestei afecţiuni. Cauzele pancreatitei acute includ: afecţiuni biliare obstructive, abuz de alcool, factori mecanici: traumatisme epigastrice, intervenţii chirurgicale abdominale, boli digestive preexistente ale stomacului şi duodenului (ulcer peptic gastric penetrant) sau ale pancreasului (pancreatită cronică, tumori), infecţii virale (hepatită virală AJB,C, oreion, Cocxackie, Ebstein Bar, HIV etc), infecţii bacteriene (pneumonia cu micoplasma, tuberculoză), parazitoze abdominale (ascaris şi septicemii) etc.

Semne şi simptome

Debutul simptomatologiei este brutal,principalul simptom fiind durerea abdominală ce se amplifică progresiv, atingând intensitatea maximă în 30 de minute până la 6 ore. Este violentă, constantă, localizată în epigastru şi regiunea periombilicală, se manifestă specific – în „centură” – şi iradiază în spate, precordial şi în abdomenul inferior. Se exacerbează în decubit dorsal şi îl determină pe bolnav să îşi schimbe frecvent poziţia în pat. Din cauză că respiraţia profundă agravează durerea, bolnavul respiră superficial.

Alte manifestări clinice sunt: greaţă, vărsături alimentare sau bilioase, distensie abdominală, temperatură uşor crescută (de la 37,7° C până la 38,3° C, în formele necrotizante), tegumente palide sau icterice. De asemenea, se constată tahicardie, tensiune arterială normală sau scăzută, agitaţie sau, dimpotrivă, adinamie, obnubilare. Icterul de tip obstructiv apare la 10-20% dintre pacienţi, fiind cauzat de edemul capului pancreatic şi compresia coledocului intrahepatic.

Tratament

Spitalizarea de urgenţă a pacientului în secţia de ATI se impune pe baza oricăruia dintre următoarele semne de gravitate: hipotensiune, oligurie, hipoxemie sau hemoconcentraţie. „Punerea pancreasului în repaus” – alimentaţie parenterală în primele 2 săptămâni în cazurile grave -, echilibrarea hidroelectrolitică şi ac-ido-bazică (pot fi necesari 6-8 litri de lichid de substituţie), reducerea durerii (prin administrarea de analgezice), reducerea secreţiei gastrice şi pancreatice (blocante de H2), glicemia mai mare de 200-250 mg/dl trebuie tratată prin administrare de insulină, tratament chirurgical în primele zile în caz de contuzie severă sau plăgi penetrante, papilotomia endoscopică de urgenţă (în primele 24-72 ore) cu extragerea calculului coledocian, complicaţiile pancreatitei acute şi, nu în ultimul rând, educarea pacientului cu privire la riscul folosirii alcoolului, al abu zului de mese copioase, bogate în grăsimi pentru recidivarea pancreatitei.

Pancreatita acută la copii şi bătrâni

Tabloul clinic al pancreatitei acute la copil este dominat de sindromul dureros, cu dureri localizate în majoritatea cazurilor în epigastru, mai sus de ombilic, şi în hipocon-drul stâng şi asociate cu greaţă şi vărsături, constipaţie urmată de diaree şi meteorism. La unii copii, durerile sunt difuze, la alţii iradiază în regiunea lombară sau hemitora-cele stâng, mâna sau piciorul stâng. În timpul crizei copilul este agitat, se calmează puţin în decubit lateral stâng (cu picioarele flectate spre abdomen). Faţa copilului este palidă, tegumentele au o nuanţă verzuie, buzele sunt uscate. Abdomenul este dureros la palpare în zonele de proiecţie a pancreasului şi se constată rezistenţă la palpare (încordare musculară). La pacienţii vârstnici, pancreatita acută se asociază adesea cu complicaţii cardiovasculare (insuficienţă cardiovasculară), crescând rata mortalităţii.

Prognosticul si evoluţia

Pancreatita acută în sarcină

Pancreatita acută poate apărea foarte rar în timpul sarcinii, apariţia ei fiind favorizată de atonia căilor biliare, staza biliară, refluxul bilio-pancreatic, incidenţa crescută a litiazei biliare la gravide, creşterea lipidelor serice (toate cauzate de modificările hormonale fiziologice), degenerescenţa hepatică grasă de sarcină, utilizarea anumitor medicamente (diuretice tiazidice, corticosteroizi, sulfasalazină). Manifestările clinice ale pancreatitei acute la gravide sunt asemănătoare cu cele constatate la femeile negravide. La 10% dintre paciente, sarcina se complică cu un avort spontan. Dacă pancreatita se instalează în trimestrul II si III, creste mult riscul de mortalitate maternă, mai ales în pancreatita necrotizantă (până la 60%).

Pancreatita cronică

Pancreatita cronică este o inflamatie a pancreasului, cu leziuni de fibroză focală sau difuză, chisturi pancreatice şi calcificări parenchimatoase, care determină o insuficienţă progresivă a funcţiei pancreatice endocrine şi exocrine. Incidenţa pancreatitei cronice este de 3,5-4/100.000 de locuitori, fiind mai crescută în rândul bărbaţilor cu vârsta cuprinsă între 35 şi 45 de ani (de 3 ori mai frecventă decât la femei).

Forme clinice

În funcţie de durere, manifestarea clinică de bază, se disting următoarele forme clinice:

Pancreatita cronică cu durere recidivantă, pancreatita cronică cu durere persistentă, pancreatita latentă (fără durere), care constituie 10-20% dintre cazuri.

Semne şi simptome

Principalul simptom îl reprezintă durerea abdominală care poate fi continuă (în forma persistentă), intermitentă (în formă recidivantă) sau poate fi absentă. Mai frecvent, se constată crize dureroase recurente în epigastru cu iradiere „în bază”, în regiunea posterioară sau lombară, care durează de la câteva ore la câteva zile si sunt declanşate de alcool sau mese grase.

Cauzele:

– etilismul cronic;

– malnutriţia protein-calorică;

– hiperparatiroidie;

– boli hepato-biliare (colecistită cronică, dischinezie biliară, colelitiază);

– boli gastroduodenale (gastrită cronică, ulcer gastric şi duodenal, diverticul duodenal);

– acţiunea toxică a factorilor chimici, inclusiv a medicamentelor;

– reacţii alergice.

Durerea în puseele acute este, de obicei, mai uşoară decât durerea din pancreatita cronică (nu necesită narcotice), se intensifică după prânzuri şi se ameliorează la flexia anterioară a trunchiului sau în poziţie şezândă Durerea pancreatică în forma persistentă este profundă sâcâitoare, rezistentă la antacide. Pacientul este astenic, subfebril (rar), cu icter moderat, abdomen sensibil la palpare, prezenţa masei abdominale (formaţiune palpabilă dură în abdomen) care traduce un pseudochist.

Pancreatita cronică determină sindromul de malabsorbţie:

Diaree cronică cu ste-atoree, pierdere ponderală lentă Scaunele devin grase, uneori conţin chiar picături de grăsime. Pot să apară semne datorate malabsorbţiei \dtarninelor D şi C (osoase, hemoragice) sau a vitaminei B12 (anemie).

La majoritatea bolnavilor sunt prezente semnele de diabet: scăderea toleranţei la glucoză şi uneori hiperglicemie „a jeun”. Investigaţiile de laborator pot arăta o creştere uşoară a amilazei şi lipazei; scăderea trip-sinogenului şi a polipeptidului pancreatic; imunoreactivitatea „tripsin-like”; bilirubine-mie şi creşterea fosfatazei alcaline; toleranţă la glucoză scăzută. Testul la secretină devine pozitiv când este distrus mai mult de 60% din pancreasul exocrin. Investigaţiile para-clinice includ: ecografia şi CT abdominală radioscopia gastrointestinală cu substanţă de contrast, biopsia pancreatică percutană

Tratament

Puseele de pancreatită cronică se tratează similar cu pancreatita acută. Se recomandă administrarea de enzime pancreatice pentru a inhiba secreţia enzimelor pancreatice, punând în repaus organul bolnav, iar steatoreea se ameliorează cu extract pancreatic. Antidiabeticele orale sunt rareori eficiente în controlul insulinei din pancreatita cronică iar insulina trebuie administrată cu prudenţă deoarece există un deficit atât de insulină cât şi de glucagon, crescând riscul hipoglicemiei. Intervenţia chirurgicală sau denervarea percutană a plexului celiac se aplică atunci când controlul durerii prin alte metode eşuează.

Măsuri generale – respectarea regimului alimentar şi dietetic, profilaxia exacerbărilor. Dietă – interzicerea alcoolului şi a grăsimilor, fiind recomandate preparate pe bază de lapte, făinoase, legume pasate, carne slabă fiartă sau coaptă

Educaţia pacientului – pacientul trebuie informat asupra riscurilor consumului de alcool, necesităţii respectării regimului alimentar şi dietetic.

Supravegherea se efectuează prin examinarea clinică şi de laborator de 3-4 ori pe an şi ecografia pancreasului de 2 ori pe an.

Prognosticul şi evoluţia

În pancreatita cronică există o perioadă de evoluţie subclinică de durată variabilă urmată de apariţia atacurilor dureroase. Dacă pacienţii sistează folosirea alcoolului şi primesc preparate enzimatice, în majoritatea cazurilor, ei pot obţine o reducere a frecvenţei puseelor dureroase şi o evoluţie relativfavorabilă în caz contrar, complicaţiile sunt frecvente şi mortalitatea este de 50% în timp de 10 ani.

Pancreatita cronică la copii şi vârstnici

Pancreatita cronică recidivantă la copil se manifestă prin sindromul abdominal dureros, sindromul dispeptic (greaţă constipaţie sau diaree), durere la palpare în barea pancreatitei cronice recidivante este o indicaţie de spitalizare urgentă pentru asistenţa medicală de urgenţă şi examinarea pancreasului pentru aprecierea caracterului afecţiunii: ecografia şi examenul radiologie.

Tratamentul pancreatitei cronice la copil nu diferă mult de tratamentul la adult. Dieta la copilul cu pancreatită cronică în remisie trebuie să fie raţională. Ea trebuie să conţină o cantitate normală de proteine şi glucide şi o limitare moderată a lipidelor. Alimentarea trebuie să fie fracţionată de 5-6 ori/zi, iar hrana preparată la aburi sau fiertă. Se permit: carnea slabă, peştele, brânza de vaci proaspătă, laptele, legumele (în afară de varză, sfeclă, ceapă), fructele. Tratamentul cu enzime pancreatice se efectuează în cure de 2 săptămâni timp de 5-6 luni. Ele trebuie să fie asociate cu coleretice în cure de 3 săptămâni o dată pe trimestru. Pentru lichidarea perturbărilor vegetative se adrninistrează multivitamine (Pentovit, Triovit, Ribovit, Undevit) în cure de 3-4 săptămâni.

La persoanele cu vârsta peste 65 de ani, exacerbările pancreatitei cronice favorizează instalarea insuficienţei cardiace şi apariţiei cancerului pancreatic.

Pancreatita cronică în sarcină

În sarcină, pancreatita cronică se agravează rar; în timpul agravării semnele clinice sunt asemănătoare cu cele din pancreatita la femeile negravide. In 28% dintre cazuri, sarcina se complică cu manifestări de disgravidie, care adesea durează până la 16-18 săptămâni. Tratamentul gravidelor se efectuează după aceleaşi reguli ca şi la femeile negravide.

Diagnosticul se bazează pe patru manifestări clinice:

– durere

-steatoree

-diabet zaharat

– calcificare pancreatică.

Revista ”Farmacia ta” / Septembrie 2006

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here