Palazzo Ducale sau Palatul Dogilor era atât sediul, cât și reședința dogelui, conducătorul Veneției. Situat pe partea de est a Pieței San Marco, în centrul Veneției, este o remarcabilă expresie a goticului venețian.
Venețienii au început să se stabilească în grupul de insule din jurul insulei Rialto în secolul al IX-lea. Încă de atunci sediul guvernului dogelui se afla într-un castel de lemn bine fortificat, înconjurat de canale. În secolul al XIV-lea acesta, a fost înlocuit de o clădire de piatră impunătoare.
Palatul Dogilor – o clădire maiestoasă și impozantă care reflecta puterea maritimă și comercială a Veneției
Construcția a început în 1340, cu aripa care dă spre chei, care cuprinde marea sală, cunoscută și ca Sala dei Giganti. Cu toate acestea, Palatul Dogilor și-a dobândit actuala înfățișare doar de-a lungul următoarelor trei secole; el a fost extins într-un palat mare, cu trei aripi, devenind o clădire maiestoasă și impozantă care reflecta puterea maritimă și comercială a Veneției.
Parterul este încadrat de o arcadă cu arce înalte, ascuțite, care îi conferă înfățișarea sa caracteristică. Ritmul însuflețit al coloanelor elegante cu capiteluri gotice, decorate cu figuri sculptate, se repetă în loggia de deasupra. Aici, însă acestea sunt mai subțiri și delicate: unui arc ascuțit de la parter îi corespund în loggia două arce gotice venețiene perforate. Cele două erau legate printr-un trifoi cu patru foi – un element tipic al decorației gotice – reflectând astfel proporția și structura arcadei de la parter.
Loggia nu este proeminentă aici, ca în cazul multor alte clădiri și formează o fațadă dreaptă cu parterul și etajul de deasupra. Etajul superior este un zid fără uși, întrerupt doar de câteva fetrestre mici. El contrastează izbitor cu deschiderea celor două etaje de mai jos. În ciuda acestui fapt, efectul fațadei nu este copleșitor sau apăsător.
Elementele decorative din marmură și elementele ornamentale de-a lungul acoperișului reproduc efectiv arcele ascuțite, atenuând efectul sumbru. Etajul superior, cu distinctivele sale modele în roz și alb, strălucește de parcă ar fi acoperit de un văl de mătase.
Sculpturile alegorice de deasupra capitelurilor coloanelor împodobesc și scot în evidență colțurile palatului ducal. Ele înfățișează „Căderea în păcat”, „Beția lui Noe” și „Judecata lui Solomon” și datează din jurul anului 1400.
Palatul Dogilor a adăpostit tribunalul, cancelaria și alte birouri administrative. Tot aici se întrunea și consiliul.
Palatul Dogilor – sediul guvernului și reședința dogelui
Acesta avea voie să părăsească palatul doar pentru îndatoriri oficiale. Minunata arhitectură și decorul Palatului Dogilor reflectă poziția acestuia ca centru al puterii prosperei republici.
Frumoasa fațadă cu arce își are corespondentul în interiorul la fel de minunat al apartamentelor luxoase, cu camere și săli ample, ca pentru a demonstra ecuația „Pompă plus splendoare egal putere”.
„Sala del Maggior Consiglio” – Sala Marelui Consiliu este uluitoare. Ea are 54 metri lungime și 25 metri lățime, fiind cea mai mare sală medievală fără coloane de susținere. În această încăpere impresionantă, decorată cu picturi care glorificau Republica Venețiană, 480 de patricieni se adunau pentru a decide în problemele privitoare ale orașului.
Deși sala datează din 1340, când a fost construit palatul, decorațiunile au fost distruse în 1577, de un incendiu și au fost complet refăcute. Picturile centrale de pe tavan înfățișează Veneția personificată: Tintoretto o arată oferind dogelui o ramură de măslin. În „ Apoteoza Veneției” de Veronese, nu doar venețieni de toate rangurile aduc un omagiu Veneției, ci și alegoriile Păcii și Prosperității, pentru a numi doar două dintre acestea. În față se află tronul dogelui cu o pictură de Tintoretto pe peretele din spatele acestuia. Măsurând șapte metri pe 22 de metri, aceasta este cea mai mare pictură pe pânză din lume.
Sala del Collegio era locul unde se luau decizii de guvernare, erau primiți demnitari și se făcea dreptate. Colegiul, format din miniștri, consilieri și membri ai Înaltei Curți, stătea cu degele în tribună și împreună luau decizii. Tabloul votiv din mijlocul plafonului a fost pictat de Veronese; restul portretelor dogilor au fost realizate de Tintoretto.
Curtea constituțională și Inchiziția se adunau în Sala del Consiglio dei Dieci. Așa-numitul consiliu al celor zece se ocupa de cazurile de spionaj și înaltă trădare, precum și de infracțiunile mai mici.
Podul suspinelor
Faimoasa închisoare este adiacentă palatului, de care o separă un canal. Palatul comunică cu ea printr-un mic pod acoperit. După ce erau condamnați în Palatul Dogilor, prizonierii traversau podul în drum spre închisoarea unde urma să își ispășească sentința. Prin fereastra podului, ei puteau arunca o ultimă privirea la frumusețea lumii exterioare, mulți suspinând cu disperare în timp ce priveau.
Există și o legendă romantică legată de pod: dacă un cuplu se sărută sub Podul Suspinelor, iubirea celor doi va fi eternă. Astfel podul este cunoscut ca Podul Suspinelor sau Ponte dei Sospiri, după suspinele de disperare, ori exclamațiile de bucurie pe care le inspiră.
Castele și palate din Europa, Ulrike Schober
Jurnal Spiritual
V-ar putea interesa şi aceste articole
