Despre Pâine
Alimentaţia soldaţilor romani consta din simple grăunţe de grâu. Fiecare soldat primea raţia sa de grăunţe, pe care o purta în buzunar. În timpul marşurilor nesfârşite, acestea erau mestecate încet şi temeinic. Dacă începea lupta, soldatul era în permanenţă aprovizionat cu acest fel de „hrană”. Iscusinţa şi rezistenta armatelor romane era considerată de neîntrecut. In afară de apă se pare că nu mai primea nimic demn de amintit, căci ar fi fost consemnat de scriitorii romani.
„Res frumentaria” — problema cerealelor.
Cuvântul „aprovizionat” avea o semnificaţie foarte simplă, „res frumentaria” — problema cerealelor. Din scrierile acelor timpuri putem constata că boabele de grâu constituiau o hrană deplină, cu alte cuvinte se putea trăi numai cu ele. Din acest aliment minune azi se obţine o făină albă şi se coace pâine. Se crede oare că astfel s-a îmbunătăţit darul desăvârşit al naturii? Să vedem ce valoare are.
Toate substanţele nutritive din grăunţele de grâu se află în tărâţe şi în germeni. Interiorul din care se scoate făina de grâu conţine, să zicem aşa, numai amidon. E adevărat că se obţine o cocă foarte bună, dar în ceea ce priveşte hrana, corpul este jefuit şi înşelat, sângele se acidifiază, organele se încarcă de reziduuri mucoase şi sedimente. Nu este de mirare că agenţii patogeni se pot atât de uşor instala!
De cele mai multe ori făina albă este făcută „şi mai albă”. Cu această ocazie se folosesc substanţe toxice, se adaugă conservante care o fac şi mai otrăvitoare. Iar când aluatul se pune la copt, căldura distruge şi ultimele substanţe nutritive, produsul numindu-se „pâine albă”, un aliment privilegiat pentru om, în contrast cu tărâţele şi germenii de cereale care, în majoritatea cazurilor, sunt folosite ca hrană pentru vite. Cine cumpără cu regularitate pâine albă şi prăjituri din făină albă, să adauge, la preţul lor, şi cheltuielile pentru dentist şi medic. Într-adevăr, o pâine scumpă şi o plăcere scumpă sunt, de fapt, o adevărată înşelăciune.
Oamenii nu ştiu că mănâncă pâine fără nici o valoare alimentară.
Pâinea albă este socotită chiar un aliment în mod deosebit indicat persoanelor bolnave şi mai în vârstă, chiar şi sub formă de pesmet, pentru că ar fi mai uşor de digerat. În azile şi spitale este de asemenea mult folosită pâinea semialbă, pâinea ţărănească şi alte aluaturi la fel de dăunătoare. Un morar mi-a spus că în pâinea intermediară ţărănească nu se găseşte nici urmă de tărâţe sau germeni. Oamenii nu ştiu că mănâncă pâine fără nici o valoare alimentară şi că ce este mai sănătos dau porcilor. Se afirmă că nimic nu este mai presus de inteligenţa umană. Totuşi, iată că ei fac bolii, în adevăratul sens al cuvintelor, casă şi hrană din propriul lor corp!
Acum câţiva ani, elveţienii au fost chemaţi să voteze pentru scumpirea pâinii negre şi ieftinirea celei albe. Ca urmare, pâinea integrală a fost scoasă din competiţie. Şi asta numai pentru că făina albă are o limită de valabilitate mai mare.
Este cunoscut faptul că cerealele sunt foarte bogate în vitamine, în special în vitamină B, indispensabilă întreţinerii sistemului nervos. Pentru a produce acea mult solicitată (cu patru zerouri) făină albă şi intermediară, este sarcina morarului să extragă din făină toate tărâţele şi germenii cu vitamine cu tot. Unii brutari au ştiut că lipsa tărâţei şi a germenilor conduce la o depreciere a calităţii făinii şi au cerut morarilor să adauge vitamine artificiale şi unele minerale.
Aşa a apărut aşa-numita pâine „îmbogăţită”.
Sună foarte atrăgător dar, din păcate, făina secătuită de tot conţinutul ei natural nu mai poate fi îmbunătăţită, chiar dacă s-ar adăuga toate cele aproximativ 30 de săruri minerale răpite, pentru că toate substanţele „de îmbogăţire” sunt sintetice şi anorganice, lipste de enzime şi viaţă, aşa că nu pot fi asimilate de organele noastre. Faptele sunt confirmate de cercetările făcute în timpul celui de al II-lea război mondial. Americanii au facut un studiu asupra marinarilor bolnavi de scorbut. Ei nu au putut fi vindecaţi sau feriţi de această boală prin adaosuri de vitamine artificiale, ci numai prin alimente conţinând vitaminele respective.
Pâinea neagră sau integrală este într-adevăr mai sănătoasă decât pâinea albă, dar nu poate fi socotită o hrană totală pentru că, prin coacere, se pierd enzimele; ea face parte din categoria mâncărurilor gătite. Suferinzii de reumatism şi artrite ar trebui să o evite cu totul, ca şi oamenii corpolenţi. În antichitate, de pildă, iudeii fabricau singuri pâinea integrală sănătoasă, întinzând aluatul şi încălzindu-l la soare. De ce n-ar găsi şi brutarii noştri o idee similară de obţinere a pâinii?
Dar vor trebui să găsească o soluţie atunci când va fi solicitată de consumatori. Dacă ne gândim că se mănâncă în proporţie de 80% pâine albă, ne dăm seama că sarcina principală, imediată, a organelor noastre sanitare este să informeze populaţia asupra realităţii. După cum am mai amintit, pâinea albă este calea unui viitor infarct cardiac, a calculilor biliari. Hidrocarbonatele excedentare se transformă în grăsimi, şi prin aceasta în colesterol, ce se depune pe pereţii arterelor. Calculii biliari se formează în special din colesterol.
Hrana vie, Ernest Guntier
Jurnal Spiritual
