Păcatul de moarte

2
465
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

candela__0A fost spus că păcatul de moarte al creştinului ortodox, nevindecat de pocăinţa necesară, îl supune pe păcătos chinului veşnic; de asemenea a mai fost spus ca păgânii, mahomedanii si alte persoane care aparţin de religii eronate, mincinoase, alcătuiesc de pe acuma moştenirea iadului şi sunt lipsiţi de orice nădejde de mântuire, fiind lipsiţi de Hristos, singurul mijloc intru mântuire. Păcatele de moarte sunt pentru creştin următoarele: erezia, schisma, hulirea de Dumnezeu lepădarea de Dumnezeu, vrăjitoria, disperarea, sinuci-derea, curvia, preacurvia, păcatele de curvie împotriva naturii, incestul, beţia, hulirea sau furtul de sfinte, omuciderea, tâlhăria, hoţia şi orice jignire nemiloasa, neomenească. Numai unul dintre aceste păcate -sinuciderea – nu e supusă vindecării prm pocăinţa, dar fiecare dintre ele ucide sufletul şi-l face incapabil pentru fericirea veşnică, până când el nu se va curăţa cu o pocăinţă satisfăcătoare. Dacă omul va cădea măcar odată într-unui din aceste păcate, el moare cu sufletul; cel ce va păzi toată legea, a spus Fratele lui Dumnezeu, însă va greşi în una, e vinovat m toate. Căci Cel ce a zis: să nu preacurveşti, a zis şi sa nu ucizi: dacă însă nu vei preacurvi şi vei ucide te-ai făcut călcătorul legii.

Cel ce a căzut într-un păcat de moarte sa nu cada in desnădejde, să alerge la leacul pocăinţei către care e chemat până în ultima clipă a vieţii sale de către Mântuitorul, Care a proclamat în sfânta Evanghelie: cel ce crede în Mine, chiar de va muri, va învia. Vai, insa, de cel ce petrece în păcatul de moarte, vai de cel al cărui păcat de moarte s-a prefăcut în obişnuinţă! Nici un fel de fapte bune nu pot răscumpăra din iad sufletul care nu s-a curăţat până la despărţirea de trup de păcatul de moarte. În împărăţia împăratului bizantin Leon trăia la Constantinopol un om foarte renumit şi bogat care făcea pomeni îmbelşugate săracilor. Dm ne-fericire el se deda păcatului preacurviei şi a rămas m păcat până la bătrâneţe pentru că, cu timpul, obiceiul rău s-a întărit în el. Făcând neîncetat milostenii, el nu se lăsa de preacurvie şi pe neaşteptate a murit Mult au cugetat asupra sorţii lui veşnice patriarhul Ghenadie împreună cu alti episcopi. Unii ziceau că el e mântuit, după zicerea din Scriptură: izbăvirea sufletului bărbatului stă în bogăţia lui. Alţii afirmau dimpotrivă ca robului lui Dumnezeu i se cere să fie neprihănit şi nespurcat pentru că în Scriptură este de asemenea zis: chiar de va împlini omul toată legea dar va greşi întruna, va fi vinovat în toate, nu i se va pomeni dreptatea lui, iar Dumnezeu a spus: în ce te găsesc in aceea te si voi judeca. Patriarhul a trimis poruncă prm toate mănăstirile si pe la toti monahii zăvorâţi să ceara de la Dumnezeu să fie descoperită soarta răposatului; Dumnezeu a descoperit aceasta unui monah ce se nevoia în zăvorâre. El l-a invitat pe patriarh la el şi i-a povestit faţă cu toată lumea: „noaptea trecută am stat în rugăciune şi am văzut un anume loc, având la dreapta raiul, plin de bunătăţi negrăite, iar pe stânga – un lac de foc a cărui flacără se înălţa până la nori. Între fericitul rai şi groaznica vâlvătaie stătea răposatul legat şi gemea îngrozitor; adesea el îşi răsucea privirile spre rai şi izbucnea în hohote de plâns. Şi am văzut eu un înger purtător de lumină care s-a apropiat de el zicându-i: „Omule ! De ce gemi în zadar? Iată, pentru milostenia ta, eşti izbăvit de chin; iar pentru faptul că nu ţi-ai părăsit spurcata curvie eşti lipsit de fericitul rai”. Patriarhul şi suita, auzind aceasta, au fost cuprinşi de frică şi au spus: cu dreptate a vestit Apostolul Pavel – fugiţi de curvie, căci orice păcat pe care-l va face omul e în afară de trup; dar cel ce curveşte păcătuieşte în trupul său. Unde sunt cei care spun: chiar şi de vom cădea în curvie, ne vom mântui făcând milostenii ? Milostivul, dacă e cu adevărat milostiv, trebuie să se miluiască înainte de toate pe sine însuşi şi să-şi câştige curăţenia trupească fără de care nimeni nu va vedea pe Dumnezeu. Nu aduce nici un folos argintul împărţit cu mână necurată şi suflet nepocăit”.

Cuvânt despre moarte, Ignatie Briancianinov

Jurnal Spiritual

2 COMENTARII

  1. Se spune că păcatul cel mai mare este cel în care te afli. Însă nu trebuie să deznădăjduim, ci să ne ridicăm și să ne amintim că Dumnezeu este Mult-Milostiv și Îndelung-Răbdător.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here