Ovidiu Lipan Ţăndărică: Cea mai frumoasă rugăciune este că Dumnezeu mi-a dat harul să pot să ascult muzica Lui şi să o dau mai departe oamenilor

TandaricaLoreta Popa

[fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]

Sincer, inventiv, spontan, visător, creativ şi nu în ultimul rând, posesor al unui simţ al umorului cu totul special, Ovidiu Lipan Ţăndărică respiră muzica pe care noi o ascultăm. Un suflet mare în care încap nenumărate bucurii şi în care nu există loc decât pentru prieteni.Ţăndărică este unul dintre artiştii români care a adunat tot ceea ce ţine de muzica greu de catalogat, dar cu influenţe vădite din muzica diferitor popoare.

[fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

S-a născut la Iaşi şi a avut vecini evrei, ţigani, aromâni, greci, ruşi, lipoveni. Poate de aceea iubeşte toţi oamenii aşa cum o face, pentru că a luat tot ce a fost mai frumos din cultura fiecăruia.

A moştenit harul de la bunicul său, care a fost la rându-i percuţionist şi a ştiut că menirea lui în viaţă este muzica. Fiecare melodie reprezintă o părticică din sufletul său, reuşind să ne descopere o lume pe care nu ne-am fi imaginat-o altfel.

În anul 1969 s-a alăturat trupei Roşu şi Negru, iar din 1974 a început colaborarea cu trupa Phoenix. Neobositul Ţăndărică a creat de fiecare dată o muzică prin care a reuşit să transmită celor care l-au ascultat, toate trăirile sale. A participat la nenumărate festivaluri de World Music şi a primit gradul de cavaler de onoare al culturii româneşti.

Cu fiul sau

În ultima vreme joacă rolul de tată, ghid şi profesor de limba română pentru fiul său, Alexander, atunci când acesta vine în România. Alexander Lipan trăieşte în Germania, împreună cu mama sa şi este elev la Academia de Jazz din Olanda, unde studiază chitara. O altă aşchie ce nu se îndepărtează de trunchi, evident.

tandarica si fiul

De fiecare dată când vorbim mă molipsesc, devin luminoasă, mă încarc de la el. Este un om special. Niciodată nervos, niciodată trist, gata de a ajuta, de a face lucruri cărora altora le-ar lua o viaţă, Ţăndărică este artistul căruia a-i lua un interviu înseamnă o bucurie imensă şi o experienţă de viaţă demnă de aşezat între coperţile unei cărţi.

Mi-aduc aminte că am discutat pentru rubrica pe care o aveam în îngrijire, mergând pe stradă către un alt interviu şi mi-a vorbit atât de frumos încât m-am oprit, uitând unde merg. Mă fascinează de fiecare dată felul în care el a ales să iubească lumea, oamenii şi viaţa.

tandarica2

„Uneori publicul te ridică acolo unde nu ţi-e locul, iar atunci e bine să ştii să revii cu picioarele pe pământ. Am fost ca apa, am luat mereu forma în care m-a pus viaţa”, spune Ţăndărică şi nu poţi rămâne indiferent la vorbele sale.

Prima întrebare pe care i-am adresat-o lui Ovidiu Lipan Ţăndărică a fost legată de credinţă şi de felul în care artistul o percepe.

„Eu cred că cu cât ne apropiem mai mult de credinţă, cu atât ne dăm seama de caracterul nostru, de forma noastră de a trăi, cu atât localizăm spaţiul şi timpul în care trăim, devenim conştienţi de ceea ce se întâmplă în jurul nostru.

Dar aici intervine alegerea fiecăruia dintre noi, momentul în care dai voie credinţei să intre în sufletul tău şi să trăiască şi să fie alături de tine. Este o vorbă: «Ţi-a făcut plăcere să savurezi şi să trăieşti viaţa pe pământul acesta, în vizita asta scurtă? Bun, ţi-a plăcut! Dar celorlalţi din jurul tău crezi că le-a făcut plăcere să fie lângă tine?»

Ei bine, eu cred că din momentul în care l-ai primit pe Dumnezeu în sufletul tău şi ai viaţă spirituală, devii mult mai înţelegător, mult mai respectuos cu tine şi cu lumea care te înconjoară, trăieşti mult în armonie, emani o energie pozitivă care îţi este ţie benefică, te reîncarci la rândul tău cu ea, pentru că vine de la cei cărora le-ai dăruit-o, înapoi la tine.

ovidiu-lipan-tandarica-

Aşa se creează un câmp de lumină, vorbind de spiritualitate, care-ţi creează o stare de echilibru. În acel moment când te apropii şi trăieşti cu Dumnezeu în tine, eşti conştient că eşti îndrumat, asta este marea minune. Ajungi să te minunezi că ai putut scăpa de o problemă foarte gravă, că ţi s-a oferit o şansă să dezlegi un nod de viaţă care te-ar fi dus într-o altă direcţie. Astfel, cu minunile acestea care ţi se întâmplă, devii din ce în ce mai mulţumit, evlavios şi sincer cu tine şi cu cei din jur.

Cred că este modalitatea cea mai simplă şi mai frumoasă de a trăi în vizita aceasta scurtă pe pământ. Noi încercăm să trăim viaţa din plin, dar în acelaşi timp trebuie să dăm şi celorlalţi din ce avem, din ce adunăm”, afirmă Ţăndărică.

La Concertul cu BosquitoCa unul care a urcat des pe scenă special pentru a se dărui publicului, Ţăndărică are noţiunea timpului clar întipărită în suflet şi minte. Dar şi noţiunea de prietenie, la care ţine enorm.

„De obicei atragi exact ceea ce ai dăruit. În momentul în care eşti de unul singur şi încerci de capul tău să duci la bun sfârşit ceva cu regulile tale lumeşti, întâmpini mari greutăţi. Se spune că Dumnezeu şi norocul vin spre tine, dar dacă umbli prea mult să-l cauţi te poţi rătăci.

Cred că această problemă cu rătăcirea e o întreagă filosofie, pentru că foarte mulţi dintre cei care-şi propun şi doresc să realizeze ceva, să ducă la bun sfârşit ceva, nu mai lasă loc spiritualităţii.De aceea îţi spun că eu cred că Dumnezeu lucrează foarte puternic prin noi, mai ales când suntem dispuşi să aşteptăm şi să simţim mesajul şi să ne apropiem de El, când ne dăm voie să avem momentele noastre de linişte.

Noi suntem într-o viteză continuă, nu mai ştim cine suntem, levităm, suntem foarte deranjaţi de tot ce ni se întâmplă. Mass-media ne manipulează, se lucrează subliminal, banul este atât de prezent în viaţa fiecăruia încât nu mai ştim de linişte, de lumină, de rugăciunea cu noi înşine.

ganditor

Când îţi iei un răgaz şi puţină linişte, ajungi să faci un pas mai departe spre a te cunoaşte pe tine însuţi şi cred că aceasta este taina de a convieţui cu ceilalţi oameni în atmosfera asta plină de încărcătură negativă şi de răutate, de invidie. Când ai liniştea cu tine şi în tine şi ai găsit un echilibru, eu cred că atunci poţi să dai şi să creezi o stare de armonie în jurul tău. Este important”, spune artistul.

L-am rugat să-mi împărtăşească din rugăciunea pe care o are mai apropiată de suflet şi m-a cutremurat răspunsul: „Ascultă-mi muzica!”

Dar nu-mi lipseşte muzica ta, o ascult mereu. Şi da, ai mare dreptate, Ovidiu Lipan Ţăndărică, muzica ta mă face să vibrez pe o frecvenţă înaltă, aproape de rugăciune.

tandarica 1

„Mie mi se pare că cea mai frumoasă rugăciune este că Dumnezeu mi-a dat harul să pot să ascult muzica Lui şi să o dau mai departe oamenilor. Aceasta este definiţia a ceea ce fac. Noi, oamenii, suntem un canal al lui Dumnezeu pe care Îl preaslăvim şi ar trebui să nu uităm că noi aparţinem de fapt Lui şi alegerea liberă ne-a fost dată, dar noi ar trebui tot mai mult să ne îndreptăm spre casă, nu să ne depărtăm de ea!”

Oamenii au nevoie de oameni, iar cu cât ajungi să te cunoşti puţin mai mult, să treci de la un stadiu la alt stadiu, să percepi semnale pe care unii nici măcar nu le pot sesiza, să decifrezi coduri, cu atât putem să comunicăm mai bine cu ceilalţi şi ne apropiem de spiritualitate. Contează mult că fiecare din noi am venit aici în lume, pentru a echilibra o anumită energie. Unii pleacă, alţii vin, este aici un schimb, pentru că naşterea fiecăruia aduce ceva şi echilibrează.

Goran Bregovic si Tandarica

Ovidiu Lipan Ţăndărică și Goran Bregovic

Eu cred că atunci când ai revelaţia că în jurul tău şi chiar înlăuntrul tău au loc miracole, poţi să înţelegi că trebuie să-i faci loc în viaţa şi sufletul tău lui Dumnezeu. Noi, românii, suntem oameni inventivi, descurcăreţi, oameni deschişi care-şi pun sufletul pe tavă, fără frici. Este o mare doză de duhovnicie aici pe care noi nu ştim s-o preţuim.

Cred că ne pierdem în amănunte şi de fapt nu ne dăm seama că avem o forţă extraordinară cu care putem cuceri într-adevăr lumea. Prin felul nostru de a fi. Dăruim bucurie, avem o poftă de viaţă unică, pe care mulţi au uitat-o. Eu cred că românul trăieşte deschis, doar că nu e organizat puternic, a lăsat totul în voia Mântuitorului, a Domnului. Este un lucru extraordinar, pe de altă parte, dar dacă nu ştim să stăpânim lucrul acesta, să fim conştienţi de el putem să ajungem în rătăcire”, crede Ţăndărică.

Cu Nadia Comaneci

 Ovidiu Lipan Ţăndărică și  Nadia Comăneci

Pentru că mă măcina curiozitatea am decis că e timpul să-l întreb care este secretul faptului că aromânii se înţeleg atât bine între ei. Zâmbetul care a urmat întrebării a fost mai mult decât clar.

„Aromânii se înţeleg foarte bine între ei pentru că asta vor să arate. Nu e nici un secret. Profunzimea unei naţii este dată de spiritul care i-a adus pe cei care fac parte din ea din mai multe locuri la întâlnirea cu ei înşişi. Suferinţa i-a făcut să fie mult mai receptivi, mai iubitori unii cu ceilalţi, nu numai între ei, aromânii iubesc lumea.

Şi grecii la fel, pentru că ei au tradiţie spirituală. E ceea ce noi nu am reuşit să apreciem încă, bucuria de a trăi împreună. Dorim încă 50 de ani de acum să trăim singuri, independenţi, egoişti, trişti, plini de deznădejde, asta este dorinţa universală aici care s-a transpus în partea asta a lumii şi cred că va trebui să trecem prin sita asta pentru a ne dumiri.

DSC_7269Democraţia este făcută şi ea din porunci care sună astfel: «Ce ţie nu-ţi place altuia nu face!» Aşa că învaţă să trăieşti în acelaşi spaţiu cu ceilalţi şi să-i respecţi la fel de mult ca pe tine însuţi. Dar este un lucru care se învaţă în timp. Asta nu se poate dicta: «De acum încolo suntem democraţi!» Nu există aşa ceva.

Democraţia o face fiecare ţară, fiecare individ, fiecare familie. E un spirit care în timp va da roade, dar se pare că nouă, românilor, cu spiritul nostru artistic, plin de viaţă şi de libertate o să ne fie puţin mai greu. Identitatea unui popor, tradiţiile, obiceiurile, datinile sale, tot ce înseamnă patrimoniu naţional, trebuie să se păstreze cu sfinţenie mai ales acum la deschiderea marilor porţi ale globalizării.

Noi trebuie să ne păstrăm toate formele acestea pentru că ştim bine că în timp au dispărut limbi, popoare, imperii. În stilul acesta dacă mergem mai departe, săraca limba română pe care o vorbim cu atâta drag, care este atât de frumoasă şi molcomă, plină de epitete, comparaţii şi metafore, va dispărea.

E păcat că nu suntem conştienţi de spaţiul şi de echilibrul de care vorbeam mai sus! Să-L lăsăm pe Dumnezeu să intre în viaţa noastră şi atunci ne vom cunoaşte mai bine. Ne vom respecta pe noi şi pe ceilalţi mai bine şi vom învăţă să iubim pământul acesta mai mult”, rosteşte emoţionat artistul.

Privind inainte cu optimismMai mereu îşi lasă copilul interior la lumină, mai ales când are concerte, aşa că l-am rugat pe Ovidiu Lipan Ţăndărică să răstoarne sacul cu amintiri din copilărie pentru noi.

„Am avut o familie plină de umor şi sfaturile părinţilor mei aveau nevoie să fie înţelese altfel, pentru că erau foarte speciale. Poate că şi datorită lor am şi eu o formă de a mă exprima atât de specială. Tot ce înseamnă direct ar fi fost o poruncă, aşa că eu am tras concluzii şi am fost lăsat cumva, prin felul meu de a fi mai rebel, să înţeleg lumea din punctul meu de vedere şi cred că acesta a fost un lucru senzaţional.

M-a şi educat şi mi-a creat o personalitate foarte puternică. Am trăit o copilărie unică pe care aş fi putut să o trăiesc în orice alt regim dictatorialo-comunisto-necomunisto-socialisto-anarhisto-democrato şi nu mai contează ce altă denumire ar avea. Eu am avut viaţa şi lumea mea.

Am fost ca într-un vas unde a trebuit să germinez, să devin nucleu şi din celula mea să-mi creez o viaţă şi o sensibilitate aparte în a ştii să primesc mesajele divine, prin inspiraţie. Este cea mai mare lecţie a mea.

Diploma nu o să cânte în veci în locul meu. Facultăţile nu o să mă reprezinte niciodată. Trăim într-o perioadă în care diploma vorbeşte în România şi nu ceea ce ştii să faci. Oamenii nu sunt făcuţi dintr-o hârtie. Dacă ei au expus o temă, au ajuns la un anumit nivel de percepere este pentru că aceste lucruri nu l-ar fi putut învăţa în nici o facultate.

Cavaler al culturii romane

Sunt oameni cu haruri speciale care trebuie ocrotiţi, care trebuie ajutaţi să se ridice. Plafonizarea asta este foarte gravă. Noi nu ştim să luăm vârfurile de lance şi să fim o naţiune puternică. Numai atunci când ajungi ca unul să te poată reprezenta, eşti puternic.

Este foarte greu, pentru că noi avem în tradiţia populară zicala aceea cu capra vecinului şi în momentul în care vrei să te ridici te trage altul jos. Dar nu tot ce trăim noi e rău. Noi trăim cu metehnele şi cu toate poveştile noastre populare, noi trăim pentru că viaţa e făcută din lucrurile acestea.

Când te blazezi şi ai un program automatizat, devii un mic roboţel care ajunge seara acasă obosit şi dimineaţa o ia de la capăt. Faci lucruri automat şi atunci ai pierdut tot ce te face om. Devii o unealtă, devii cap de locuitor, devii 5,5 % oţel crescut pe an şi atunci acesta este sclavagism modern şi forma de a fi manipulat, de a deveni masă, şi este foarte grav când nu mai ai nici un punct de vedere.

tandarica 3

Dar pentru că sunt un optimist de felul meu, trebuie să-ţi mărturisesc faptul că la toate concertele noastre văd atât de mulţi tineri care cântă cu noi. Or, asta înseamnă că am făcut un lucru bine şi la timp, ca artist. În timp se vede o valoare, nu după câteva luni sau un an.

Ceea ce tu creezi trebuie să aibă într-adevăr celulă şi nucleu, să trăiască, nu să fie construit artificial. În lumea mea, cum spun de atâtea ori, am ţinut ochii deschişi să simt şi să trăiesc fiecare moment la maximum. Celor care vor citi acest interviu le spun doar atât: să-l citească atent, pentru că sunt sigur că o să redai foarte bine ceea ce am spus eu”, a încheiat Ţăndărică.

Cu siguranţă, optimismul şi dorinţa sa de viaţă v-au molipsit deja. Măsuraţi-vă iubirea de viaţă şi veţi vedea că am dreptate!

Pe scena

V-ar mai putea interesa şi:

Pavel Stratan – “Cât este de frumos acest cuvânt – Rugăciune!”

Ducu Bertzi: Oamenii îşi dovedesc caracterul în momente de cumpănă şi descumpănă

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here