Oscar Wilde s-a născut la 16 octombrie 1854, în Dublin. Fiu al unui chirurg irlandez, și-a făcut studiile la Oxford (1878).
Primele sale versuri au apărut în volumul „Poems” (1881), fiind urmate de povestirile cu semnificații moralizatoare și critice din volumele „Crima lordului Artur Savile” (1891) și „Prințul fericit” (1888), precum și de eseurile din „Intenții” (1891), scrie Agerpres.
”Portretul lui Dorian Gray”, cenzurat la vremea sa
Romanul „Portretul lui Dorian Gray” (1891), cea mai importantă operă a sa, este ilustrarea principiilor sale ideologice și estetice, care derivă din doctrina „artei pentru artă” a lui Walter Pater. Lucrarea a fost publicată integral, în premieră, în numărul din iulie 1890 al revistei Lippincott’s Monthly. Totuși, anumite pasaje, considerate de redacția publicației ca fiind indecente, au fost cenzurate.
O versiune îmbunătățită a textului, fără alte imixtiuni externe și sub formă de carte a apărut un an mai târziu. Această versiune a fost deschisă de un aforism, în care Oscar Wilde pleda pentru libertatea de exprimare și contra falsei pudori.
Mitul lui Faust
”Portretul lui Dorian Gray” este un strălucit exemplu de ficțiune gotică. Prin tema abordată și datorită personajului principal, romanul poate fi considerat o interpretare originală a mitului lui Faust, celebrul personaj de legendă germanică, sursă de inspirație și pentru alți coloși ai culturii universale precum scriitorul Goethe și compozitorul Charles Gounod.
Portretul lui Dorian Gray, un tânăr deosebit de arătos, este pictat, în ulei, de către Basil Hallward, fascinat de frumusețea subiectului său. Aspectul atrăgător al lui Dorian Gray avea să îi deschidă acestuia, cu ușurință, calea spre o viață trăită după principiile hedonismului, concepție care proclamă plăcerea senzuală drept binele suprem.
Creația dramatică
Înțelegând că frumusețea și sănătatea trupească sunt trecătoare și că în lipsa lor va fi obligat să renunțe la desfătările simțurilor, protagonistul romanului își vinde sufletul diavolului în schimbul tinereții veșnice. Schimbul are loc, personajul principal continuând să ducă o viață desfrânată, din care nu a lipsit cruzimea și chiar crima. Urmările acestui stil de viață ajung să fie citite pe chipul pictat al lui Dorian, pe portretul său, care ajunge, în final, o hidoșenie. Asemenea lui Socrate, în Cartea a II-a Republicii lui Platon, Oscar Wilde vrea să sugereze că sufletul are o existență aparte, de sine stătătoare, și că poate fi îmbolnăvit și desfigurat de alegerile iraționale și imorale.
În creația sa dramatică, reprezentată prin piesele „Salomeea” (1893), „Evantaiul doamnei Windermere” (1893), „O femeie fără importanță” (1894), „Soțul ideal” (1895) și altele, care continuă tradițiile comediei engleze din sec. al XVIII-lea, Wilde satirizează snobismul, frivolitatea și fățărnicia „înaltei societăți” a timpului, lăsând să se întrevadă, în subtext, preocupările proprii pentru problemele spirituale majore ale omului. Printre ultimele sale lucrări se numără poemul „Balada închisorii din Reading” (1898) și eseul „De profundis” (1905).
Condamnat, la vârsta de 40 de ani
În ce privește viața sa privată, Oscar Wilde s-a căsătorit, în 1884, cu Constance Lloyd, alături de care a avut doi fii. În jurul aceluiași an, a ținut o lungă serie de prelegeri de estetică în Statele Unite și Canada, Paris, Marea Britanie și Irlanda.
În 1891, când deja se bucura de un real succes în calitate de conferențiar, de poet și de scriitor, a cedat atracțiilor unui tânăr lord, pe nume Alfred Douglas. Condamnat, la vârsta de 40 de ani, la muncă forțată pentru „conduită indecentă și sodomie”, acest autor adulat în țara sa pentru prezentările caustice și caricaturale ale societății victoriene și ale naturii umane nu și-a mai revenit niciodată după această lovitură. Între timp, soția și copiii îl părăsesc, schimbându-și, totodată, numele în ”Holland”.
A murit în singurătate și mizerie
După ispășirea pedepsei, s-a retras în Franța și, după doi ani petrecuți aici, la 30 noiembrie 1900, a murit, în singurătate și mizerie, la vârsta de 46 de ani.
În zilele noastre, Oscar Wilde este cel puțin la fel de popular ca atunci când piesele sale străluceau în West End-ul londonez. Un șir de filme și de piese, prezentate atât pe faimosul Broadway cât și pe alte scene, asupra vieții tragice a lui Oscar Wilde, împreună cu noile producții realizate pe baza pieselor sale, au trezit interesul față de spiritualul scriitor de origine irlandeză. „El nu este unul dintre acei scriitori a căror importanță scade odată cu trecerea secolelor”, scria Richard Ellman în lucrarea biografică intitulată chiar „Oscar Wilde”, publicată în 1986. „Wilde este unul dintre noi. Spiritul său este factorul înnoitor, la fel de adecvat vremurilor ca și acum 100 de ani”.
Ana Grama
