Osana Luminii – Tu

0
178
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

TuOsana Luminii – Tu

(1947)

Tu

Pe ce Te-am cunoscut ? Nu Te-am văzut
Şi nu Te-am auzit; dar am ştiut
Că Tu erai Acela… N-am simţit
Nici fâlfâirea hainei; neclintit
Era în casă totul şi ´necat
În beznă, când deodată s-a mişcat
Ceva, dar n-am ştiut: în mine fu
Mişcare, sau în juru-mi. Ştiu că Tu
Ai fost Acela. Nu, n-ai strălucit
În slavă mare, nici nu Te-ai ivit
Să-mi dai să-ţi pipăi urmele de cui.

Dar Te-am simţit şi n-aş putea să spui,
Cum ai venit şi iarăşi, cum Te-ai dus.
Simţeam că o putere de nespus
Mă-nvăluie, răpindu-mi suflul tot
Al vieţii în vârteju-i. Cum nu pot
Să scriu, pe ce Te-am cunoscut? Orbit,
Tot sufletul îmi tace ca un schit…

Pe ce cunoşti că-i zi, chiar de nu vezi,
Şi ştii că-i noapte, chiar dacă veghezi?
Putea-voi să găsesc vre-un semn de-al Tău,
Când gândul, ameţit, se pierde-n hău,
Şi-n minte-abia de pot să-l mai cuprind?
Ce punte pân´la Tine voi să-ntind,
Pe care Tu să vii, senin în jos?

Eu Te-am simţit aşa de luminos
Că n-am putut să văd. O vreme-am stat
Cu ochii-nchişi ca moartă. Nemişcat
Ai stat şi Tu în mine, undeva,
Şi eu în Tine. Dragoste era
Această neclintire? Nu mai ştiu…

Dar mi se pare lumea un pustiu
Şi ziua, întuneric nesfârşit,
De când în noapte, Doamne, Te-am simţit,
Atât de-aproape. Dragoste era?
Stăteam pierdută-n Tine, undeva,
Învăluită cald în Dumnezeu…

Şi Tu erai în mine, Doamne-al meu!

“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia

Citiți mai multe articole la rubrica Spiritualitate.