Osana Luminii – Spovedanie
(1947)
Spovedanie
Doamne, dintr-a inimii prisacă,
Dorurile-n roi spre Tine pleacă.
Lungă-i calea foarte, pân´ la Tine…
Cum s-o afle bietele-mi albine?
Fac popas în ierburi înflorite,
Spornic sug dulceaţă din ispite
Şi să bea din floare dacă-ncearcă
Aripa de pulbere şi-o-ncarcă.
Din măceș, din crini, din mătrăgună,
Mirul florilor în stup l-adună.
Mustul dulce-luminos le-mbată.
Au uitat spre Tine drumul, Tată!
Ca mărgăritarele-n şiraguri,
Lin s-aşează faguri lângâ faguri.
Doamne, într-a inimii prisacă,
Dorurile ceară or să-ţi facă
Şi din ceară Ţi-oi aprinde Ţie,
Mâine, la vecernie, făclie.
“Poezii”, Zorica Laţcu Teodosia – Maica Teodosia
Citiți mai multe articole de la rubrica Spiritualitate.
