Cronica unei transformări decisive în tradiţia creştină

Origen si traditia crestinaParticiparea lui Origen, Grigorie de Nazianz, Sfintii Parinti la doctrina crestina…

Răsăritul creştin

Acele elemente care alcătuiau fundamentele culturii apusene, precum apoteoza discursului raţionalist şi căutarea adevărului şi mântuirii omului prin mijlocirea acestuia, au apărut în spaţiul Răsăritului creştin – continuatorul, desigur, al vechii culturi tradiţionale eline – şi au intrat în coliziune cu alte elemente care dominau tradiţia creştină, precum acela numit mai târziu isihasm, care constituie antipodul raţionalismului şi un mod de căutare a adevărului şi a mântuirii omului cu totul diferit.

Astfel, foarte curând în Răsăritul creştin s-a produs o separaţie între aceste două direcţii diferite. Acestea se dezvoltă constant, de multe veacuri, în viaţa Bisericii Ortodoxe. Separaţia aceasta a capătat în zilele noastre dimensiuni tragice. Astazi nimeni nu pare să fie dispus să le recunoască şi să le abordeze în mod serios.

Dualismul gnostic

Este dificil de determinat începutul acestei separaţii, însă incontestabil este o chestiune foarte veche. Probabil că prezumţiile care privesc această transformare să fi existat, mai ales în spaţiul în care creştinismul a fost dominant, cu mult înainte de apariţia ei.
Didascalia creştină, chiar dintru început, introduce ideea inefabilului şi inexprimabilului fiinţei lui Dumnezeu; inefabilitatea teologiei creştine a constituit chiar de la început una dintre trăsăturile tradiţiei creştine, pe care a cultivat-o şi a dezvoltat-o constant de-a lungul secolelor.

Aceia care au urmărit înţelegerea adevărurilor creştine fundamentale prin intermediul discursului raţional au căzut în erezie. Utilizarea discursului raţional pentru înţelegerea coexistenţei binelui şi răului în lume a condus la dualismul gnostic. Utilizarea discursului raţional pentru înţelegerea triadologiei a condus la monarhianism şi la arianism, în timp ce utilizarea filosofiei platonice şi a axiomei logice „nu este posibil ca două absoluturi să se facă una” de către Apolinarie pentru înţelegerea persoanei lui Iisus a condus la monofizism, şi, în continuare, şi la alte erezii creştine.

In opoziţie cu ereticii, marii Părinţi au abordat adevărurile creştine fundamental în mod apofatic.

La raţionalismul lui Apolinarie, cum că „nu este posibil ca două absoluturi să se facă una / Sfântul Chirii al Alexandriei reacţionează apofa-tic cu acel „în tăcere să ne închinăm inexprimabilului”, iar Sfântul Grigorie de Nazianz completează: „Întrebi ce este purcederea Sfântului Duh-Spune-mi mai întâi ce este nenaşterea Tatălui ş atunci îţi voi explica fiziologia naşterii Fiului şi a purcederii Sfântului Duh, şi o să ne cuprindă nebunia pe amândoi care iscodim tainele lui Dumnezeu”.

Prin urmare marii Părinţi, în ciuda apofaticităţii lor faţă de tainele lui Dumnezeu, nu leapădă în întregime discursul raţional şi înţelepciunea cea după lume. Ei erau cunoscători profunzi ai tainelor. Aveau mijloace de a intra în contact cu intelectualii epocii lor, precum Pavel în Pnyka; apologeţii în ceea ce priveşte raţiunile seminale şi alexandrinii referitor la gnoza creştină; fie ca să riposteze cu ajutorul ei în faţa aceleiaşi înţelepciuni lumeşti aflate în folosinţa deşartă a ereticilor; fie ca mijloc util al predării adevărurilor creştine, precum spre exemplu o foloseşte Sfântul Vasile, în sfaturile adresate tinerilor, relativ la utilizarea elinei paideia.

Origen – întemeietorul teologiei ştiinţifice

În ciuda determinării sale profunde, Sfântul Grigorie de Nazianz nu ezită să spună: „Toţi aceia care au minte vor recunoaşte că paideia este primul dintre bunurile pe care le deţinem”.
Origen a urmărit de asemenea corelarea dintre înţelepciunea lumească şi credinţă. El a fost considerat din acest motiv întemeietorul teologiei ştiinţifice, însă nu a avut aceleaşi izbânde precum marii Părinţi. Disputele origeniste, care au continuat vreme de secole, poate că nu sunt altceva decât rezultatele acestui eşec al lui Origen.

Către sfârşitul secolului al IV-lea se pune problema ingerinţei reflecţiei şi filosofiei în problemele de credinţă. Epifanie al Constanţia-nei Ciprului şi monahii din Skete (pustia) Egiptului resping această imixtiune. Este interesant că monahii antiorigenişti au fost condamnaţi ca antropomorfişti; ca au fost acuzaţi că înţelegeau expresia „după chipul şi asemănarea” în mod trupeşte şi îl adorau pe Hristos în chip antropomorf, ca urmare a analfabetismului lor. Origen a învăţat că contemplarea lui Iisus cel istoric va trebui să fie numai punctul de plecare. Adevărata adorare va trebui să treacă dincolo de orice contemplare după trup a Mantuitorului.

Linia apofatică

Concepţia conduce la dehristologizarea cultului. Aceeaşi tendinţă a dehristologizării cultului a fost manifestată şi de dualitatea intre subiacent, prezentat ca temei al ciocnirii intre „oamenii simpli ai credinţei” şi „teologi” din secolul al IlI-lea. În realitate, antropomorfismul antiorigeniştilor nu a fost decât exprimarea în fapt a contemplării lui Hristos ca Dumnezeul întrupat… Cel Care este chipul după care Dumnezeu l-a creat pe om. Însă această tendinţă a dehristologizării cultului a rămas întotdeauna ca o trăsătură fundamentală a tuturor acelora care de-a lungul secolelor au urmat direcţia înţelegerii intelectuale a tradiţiei creştine; direcţie a cărei expresie prin excelenţă a fost protestantismul. In acest punct trebuie accentuat faptul că Părinţii Capadocieni au rămas întotdeauna susţinătorii lui Origen. Aceasta demonstrează că, în ciuda ataşării lor faţă de linia apofatică, nu se scandalizau de utilizarea adecvată a discursului raţional.

În secolul al Vl-lea, monahii origenişti de la Marea Lavră din Palestina au intrat în contradicţie cu egumenul Sava cel Sfinţit. Ei îl considerau incult şi lipsit de educaţie.
Intre timp, operele lui Dionisie Areopagitul prezintă tendinţa unui apofatism absolut. El insinuează că adevărata cunoaştere se obţine doar cu ajutorul vederii mistice; nu atribuie nicio importanţă discursului logic.

Preot Filotheos Faros, Omul fără chip, Înstrăinarea ethosului creştin

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here