Oreionul – o infecție a glandelor salivare

oreionOreionul este o infecție a glandelor salivare, aflate în fața și sub fiecare ureche. Apare rar, înainte de vârsta de trei ani sau după patruzeci de ani.

Răspândirea lui se face prin contact direct, particule de salivă, secreție nazală sau obiecte contaminate. Perioada tipică de incubație este de 16-18 zile. Pacientul îi poate contamina pe ceilalți după două zile de la apariția umflăturilor până la dispariția lor.

Febra, durerile de cap, lipsa poftei de mâncare, durerea în sau în jurul urechii și durerile musculare pot fi prezentate timp de o zi sau două înainte de apariția umflăturilor. Durerea de urechi poate fi înrăutățită dacă vom amesteca sau vom bea alimente acre sau acide. Majoritatea cazurilor apar iarna târziu sau primăvara devreme. Boala trece, de obicei, în șapte zile.

Umflarea poate avea loc pe o parte sau pe ambele părți.

Complicațiile provocate de oreion includ orhita, epididimita (inflamația testiculelor și a tubilor lor), meningita E, surditatea, pancreatita, artrita, miocardita (inflamația cardiacă), pericardita (inflamația pericardului – sacul care învelește inima), encefalita (inflamația creierului), ovarita (inflamația ovarelor) și nefrita (inflamația rinichilor).

Studiile recente au conchis că instalarea diabetului juvenil este de 2-3 ori mai frecventă la persoanele care au avut oreion în ultimele 5 luni, sugerând că virusul care induce oreionul poate invada și afecta pancreasul.

Debutul bolii este cu febra 38-39 grade Celsius, febra care durează câteva zile; frisoane, cefalee (dureri de cap), astenie, oboseala, precum și mialgii (dureri musculare).

Tumefacția unilaterală sau bilaterală a glandei parotide, prin deformarea caracteristica a zonei mandibulare, ușor dureroasă la palpare este un aspect demn de luat în seamă. Dar, dacă tumefacția este bilaterală, aceasta determină aspectul de” pară “al fetei, aspect sugestiv bolii.

Secreția salivară scade și da senzația de gură uscată, iar celelalte glande salivare nu scapă nici ele de sub observație: glandă submaxilară, care prezintă o tumefacție sub bărbie și glanda sublinguală, care prezintă o tumefacție a planşeului sublingual.

Evoluţia bolii este ușoară la vârste mici, crescând în gravitate o data cu vârsta, când poate afecta glanda mamara, pancreasul, sistemul nervos central și testiculele (orhita); aceasta evoluție apărând în special după vârsta de 14 ani.

În ceea ce privește tratamentul ce contribuie la combaterea oreionului se dispun următoarele măsuri:

– Pentru a înlocui apa pierdută în timpul febrei și a perioadei în care a lipsit pofta de mâncare, este nevoie de un consum sporit de lichide;

– Pentru ușurarea durerii, se pot aplica pe gât comprese rece sau calde;

– Dieta trebuie să fie simplă, săracă în zahăr sau grăsimi; trebuie evitate alimentele iritante, condimentate și acelea care trebuie amestecate îndelung;

– În cazul în care pacientul are febră, i se poate administra o baie călduță sau una fierbinte, cu cada umplută pe jumătate.

Remedii naturale, de Phylis Austin, Agatha Thrash, Calvin Thrash

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here