Oraş românesc, prin ochii unui jurnalist austriac – „bijuterie uitată”

0
386
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Oradea-Copyright-Stewen81Claudius Rajchl, jurnalist al celui mai mare cotidian austriac, Kurier, a publicat recent un articol turistic despre Oradea, în care numeşte oraşul de pe Crişul Repede o „bijuterie uitată” şi îi invită pe austrieci să îi descopere strălucirea. Ziaristul vorbeşte despre mai multe obiective turistice din oraş şi face recomandări de cazare, masă şi petrecere a timpului liber.

Rajchl a vizitat Oradea şi Băile Felix în iunie anul acesta, alături de alţi doi jurnalişti austrieci, Elke Papouschek (de la revista de călătorii Besser Reise) şi Richard Rőder (care scrie pentru site-urile de turism www.profireisen.at, www.travel-online.at şi www.adwmagazin.at). Ei au fost aduşi aici de Oficiul de Turism al României din Viena, cu scopul de a face cunoscut oraşul, din punct de vedere turistic, în rândul austriecilor.

Cu toţii au publicat câte un articol despre oraşul românesc, unul dintre ele fiind tradus şi citat recent de publicaţia locală ebihoreanul.ro. Articolul lui Claudius Rajchl a fost publicat în ediţia din 20 iulie a „Reise”, suplimentul de călătorie al Kurier. Acesta este un cotidian cu un tiraj de 161.000 de exemplare.

„Numită odinioară Großwardein, Oradea este o localitate cu un aer de veche Austrie.”

Ea este situată pe graniţa cu Ungaria, la doar şase ore de mers cu maşina de Viena. Într-un amestec de strălucire barocă, Jugendstil (stil tineresc – n.r.) şi eşecuri arhitecturale comuniste, aici se simte acum pulsul unui nou început”, îşi începe descrierea jurnalistul de la Kurier.

Recunoscând, încă din primele rânduri, că nu cunoştea Oradea până de curând, Rajchl îşi sfătuieşte cititorii să meargă cât mai repede acolo „pentru că, după şase ore de mers cu maşina din Viena, puteţi trăi nemijlocit o adevărată renaştere a unui oraş fascinant, care se trezeşte la viaţă ca frumoasa din pădurea adormită, sărutată de prinţ – în cazul de faţă tinerii ei cetăţeni entuziaşti şi implicaţi”.

Ziaristul observă urmele lăsate de habsburgi asupra arhitecturii oraşului: primăria cu turnul ei amenajat pentru a admira priveliştea panoramică, micul teatru „incredibil de frumos”, proiectat de Fellner şi Helmer, arhitecţii Operei de Stat din Viena, numeroasele biserici, multe clădiri în galben de Schönbrunn. La prima vedere, Oradea arată ca un orăşel din Austria, fiind traversat şi de ULF, tramvaiul vienez cu podea joasă, precizează Rajchl. Ea are însă multe comori culturale, „unele ciudate”, care nu pot fi găsite în altă parte, subliniază autorul articolului.

Descrierea jurnalistului austriac nu ocoleşte aspectele mai puţin bune ale oraşului.

El subliniază că pe aleea pietonală din centrul oraşului se simte o tensiune „între strălucirea de odinioară, cu un farmec parţial morbid” şi o atmosferă de nou început. „În timp ce la etaj se desprinde tencuiala, la parter se deschid baruri şi magazine şic”, explică Claudius Rajchl.

Ziaristul dedică un pasaj şi cetăţii din Oradea, garnizoană austriacă în timpul Mariei Tereza „ascunsă de comunişti după blocuri de beton”, aflată acum în proces de reabilitare. Nu în ultimul rând, el aminteşte de două medalioane cu portretele împărătesei Mariei Tereza şi ale împăratului Iosif al Doilea, „ascunse” în Catedrala Greco-Catolică Sf. Nicolae, „un semn original de mulţumire al orădenilor faţă de Maria Tereza”.

Sursa: ro.stiri.yahoo.com

Jurnal Spiritual

 

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here