“Optimistul vede în orice obstacol o oportunitate, în vreme ce pesimistul vede în orice oportunitate un obstacol.”

Atitudinea noastră ne influenţează viaţa mai mult decât s-ar crede. Optimiştii sunt mai sănătoşi, mai fericiţi. Ei au mai multe şanse să trăiască până la adânci bătrâneţi. În aceste pagini, vă arătăm cum să obţineţi încrederea necesară în forţele proprii şi în steaua dvs. norocoasă !

Rafalele reci de vânt, şuvoaiele ploii şi cerul acoperit de nori plumburii compun un ta­blou sumbru al toamnei. Însă, dacă privim lu­crurile dintr-o altă perspectivă, descoperim dintr-oda­tă că acest anotimp ne oferă o multitudine de posi­bilităţi: mer­gem mai des la teatru şi la con­certe, ne întâlnim mai des cu familia şi cu prietenii, redes­coperim bucuria căminului, cu o cană de vin băută la gura sobei.

La fel ca aproape toate eveni­mentele din viaţa noas­tră, toamna are, şi ea, două feţe. Depinde de noi pe care din ele alegem s-o vedem. Aşa cum a spus-o cândva Winston Churchill: “Optimistul vede în orice obstacol o oportunitate, în vreme ce pesimistul vede în orice oportunitate un obstacol.” În aceste câteva cu­vin­te, el a reuşit să definească perfect esen­ţa optimis­mului (în limba latină, “optimum” = “cel mai bun”): încrederea nestrămutată într-un deznodământ fericit.

Există însă şi dezavantaje.

În societatea noastră, oamenii cu probleme se bucură de mai multă atenţie decât cei care au mereu zâmbetul pe buze. Angajaţii perpetuu bine dispuşi riscă să trezească suspiciunea că le merge prea bine şi nu dau tot ce pot la locul de muncă. Iar cine rămâne încrezător, chiar şi în situaţii complicate, este îndată etichetat drept naiv şi lipsit de experienţă. Pe nedrept – deoarece optimismul repre­zintă, în numeroase împrejurări, o valoroasă resursă personală, capabilă să ne asigure succesul.

O dove­desc studii efectuate cu participarea unor persoane de vârsta a treia şi paciente cu can­cer mamar, a unor studenţi, călugăriţe şi prizonieri de război. Toate au ajuns la aceeaşi concluzie: oamenii mai siguri pe ei şi cu mai multă încredere în viaţă nu se lasă doborâţi de nereu­şite şi îşi regăsesc mai uşor echilibrul, după ce au suferit o lovi­tură a sorţii. Ei sunt mai rezistenţi la stres, în comparaţie cu pesimiştii, au un sistem imunitar mai puternic, re­zultate mai bune la analizele de gli­cemie şi colesterol şi se refac mai repede după o inter­ven­ţie chirur­gi­cală dificilă, ca de exem­plu aceea de bypass.

Mai mult chiar, dintr-un studiu al cer­cetătorilor de la Uni­versitatea Har­vard re­iese că opti­miştii se confruntă cu un risc mai mic de deces survenit ca ur­ma­re a unui infarct sau a unui acci­dent vascular cerebral. Iar colegii lor de la Universitatea din Zürich au ob­servat că modul cum ne evaluăm pro­pria sănătate se răsfrân­ge nemijlocit asupra speranţei de viaţă. Aşadar, cei ce răspund cu “foarte bine” la întrebarea “Cum vă simţiţi, în gene­ral?” vor trăi mai mult decât cei ce răspund doar cu “bine” şi considerabil mai mult decât cei ce nutresc sen­timente negative legate de sănătatea lor.

Specialiştii consideră că bagajul genetic este res­ponsabil numai în mică măsură pentru capacitatea noastră de a fi optimişti.

Mai degrabă suntem in­fluenţaţi de ceea ce ni s-a transmis în primii ani ai co­pi­lăriei. Cine a fost învăţat în casa părintească să mun­cească din greu, având convingerea că eforturile sale vor fi răsplătite, este mai curând înclinat să crea­dă că îşi poate făuri singur soarta. De asemenea, şi mediul social îşi pune amprenta asupra persona­lităţii noastre. Americanii, de pildă, sunt un popor deosebit de curajos şi optimist. Încrederea în viitor li se inoculează încă din copilărie, în virtutea princi­piului că ori­cine poate începe spălând vase într-un restau­rant, pentru ca într-o bună zi să devină mili­onar.

Vestea bună: dacă la vârsta adultă vedem paharul pe ju­mătate plin sau, dimpotrivă, pe jumătate gol, aceasta nu e nici­decum o fatalitate cu care tre­buie să ne re­semnăm. Gân­direa pozitivă se poate învăţa, exact ca o limbă străină – exer­sând con­tinuu. “Este într-ade­văr un de­mers ane­voios, însă oa­menii au până la sfârşitul vieţii po­sibi­litatea de a introduce informaţii noi, fixându-le în ban­ca de date a creierului”, declară specialiştii. Exis­tă diverse strategii, cu ajutorul cărora pot fi create noi conexiuni, care se vor consolida cu atât mai bine cu cât vor fi utilizate mai frecvent.

Analizaţi

Cineva care se află într-o situaţie nefavorabilă şi crede că, oricum, nu poate schimba nimic a pierdut deja. Pentru a ieşi din impas, el trebuie să analizeze situaţia; el trebuie să caute cu maximă hotărâre în ea un aspect pozitiv şi să cântărească însemnătatea lui. Datorită acestei percepţii construite deliberat, împrejurările vor fi ulterior evaluate mult mai pozitiv.

Faceţi exerciţii de imaginaţie

În fiecare seară, notaţi-vă într-un caiet lucrurile frumoase trăite în timpul zilei. Acestea pot fi simple detalii, precum o pri­vire ce v-a trans­mis un mesaj de simpatie, o rază de soare în fereastră ori o situaţie îm­bu­curătoare. Creierul nostru e credul. Îi este dificil să dis­cear­nă între ima­gi­nile realităţii exteri­oare şi ale celei in­terioare. Acesta este motivul pentru care, în momentul când vizionăm un film trist, ne întristăm noi înşine, ba chiar plângem. Şi invers: creierul secretă hormoni ai fericirii, atunci când ne amintim cu cât mai multe amănunte de anumite lucruri care ne-au făcut plăcere, deoarece el ia în serios această reprezentare, ca şi cum ar fi rea­litatea însăşi.

Relativizaţi

Dieta de slăbit a dat greş, n-aţi izbutit să luaţi examenul, prima întâlnire cu cineva cunoscut de cu­rând a fost un eşec? Aceasta nu înseamnă în niciun caz că sunteţi condamnat pe vecie să fiţi gras, codaş la note sau lipsit de un tovarăş de viaţă. Astfel de gânduri sunt împovărătoare şi vă răpesc energia. Chiar dacă, în prezent, bilanţul nu se ridică la înăl­ţimea speranţelor dvs., există posibi­litatea să aveţi mai mult succes în clipa când veţi face o nouă încercare – să descoperiţi o dietă mai potrivită, să vă pregătiţi mai bine pentru examen, ori să vă îndrăgostiţi de altcineva. Pen­tru orice lucru din lume există o alternativă.

Interesaţi-vă de ceilalţi

Imaginaţi-vă că v-aţi întâlnit cu o cunoştinţă. După schimbul de replici obişnuit: “Ce mai faci?” – “Bine”, dialogul ia sfârşit. Numai dacă interlocutorul are probleme, continuăm să-i punem întrebări. Spe­cialiştii ne învaţă însă că ar trebui să-l întrebăm cum îi merg treburile, chiar şi atunci când îi merg. Ceea ce îl binedispune pe celălalt. Aceasta se va repercuta asupra propriei noastre stări de spirit, încât, până la urmă, vom fi amândoi binedispuşi. Faptul este confir­mat şi de un studiu american, desfăşurat pe o perioadă de două decenii.

Probabilitatea ca noi să fim fericiţi creşte cu 34% dacă vecinul din imediata noastră apro­piere este şi el fericit, fie că vorbim de birou ori de blocul în care locuim.

Desigur, există şi situaţii sau momente care nu pot avea nimic comun cu buna dispoziţie. Frica, supăra­rea, tristeţea şi deznădejdea fac de asemenea parte din viaţă – inclusiv din viaţa unui optimist. “Când avem sentimentul că s-a abătut asupra noastră un uriaş val negativ, care mătură totul în cale, primul lucru care trebuie să ne preocupe este limitarea pagubelor”, ne sfătuiesc psihologii.

Aici putem beneficia de susţine­rea prietenilor, a familiei, dar şi a unui terapeut. Im­por­tant este doar să nu ne lăsăm paralizaţi de senti­men­tele negative. “Mai ales în clipele când avem de reflectat la atâtea lucruri, o atitudine fundamental pozitivă ne ajută să nu ne blocăm singuri.” Ceea ce nu înseamnă că ni se cere să privim lumea prin lentile roz, ci numai s-o percepem în esenţă pozitiv, accep­tând-o cu toate neajunsurile ei.

Mic test: Prost dispus sau depresiv?

Fiecare dintre noi are zile când nu se simte în largul său. Dar o depresie se prelungeşte dincolo de două săptămâni. Ea include simptome cum sunt dificultăţile de concentrare, tulburările de memorie, pierderea poftei de mâncare şi lipsa de curaj. În general, se crede că depresivii sunt în primul rând trişti. Insă tipică este mai degrabă apatia. Se merge până acolo încât ei devin incapabili să se mai dea jos din pat.

Pesimiştii sunt mai predispuşi la depresie?

În principiu, orice om poate avea stări depresive. Dar într-adevăr, cei care văd şi percep negativ totul au o tendinţă mai accentuată de a dezvolta o labilitate psihică, dusă în final până la depresie.

Revista Formula As

Jurnal Spiritual