Din meditațiile lui Tolstoi: Omului i s-a poruncit să sporească iubirea

0
198
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

Omului i s-a poruncit să sporească iubirea1907 – “Omului i s-a poruncit să sporească iubirea”

E bine să te porţi cu oamenii ca şi cum ţi-ai lua rămas bun de la ei înaintea morţii. Şi nu vei greşi. Oare nu-i totuna dacă te desparte de moarte o jumătate de ceas sau o ju­mătate de veac? (16 decembrie)

E bine să ţinem minte că fiecare zi, fiecare oră sunt o amâ­nare a morţii. Atunci tot ce e exterior şi se întâmplă cu tine are puţină importanţă (ce înseamnă o rană, boala, sără­cia, pierderea unui prieten în comparaţie cu moartea?), iar folosirea în cel mai bun mod a timpului rămas capătă o importanţă imensă. Da, memento mori. (16 decembrie)

Liber poate fi numai omul care îndură violenţa, nicide­cum cel care o săvârşeşte. (16 decembrie)

Ce te poate consola că mori, când abia începi să înţelegi cum trebuie să trăieşti şi începi să trăieşti? Faptul că nu tu trăieşti, ci omenirea, tot ce e spiritual trăieşte prin Dum­nezeu. Uneşte-te cu El şi nu vei muri. (16 decembrie)

Omului i s-a poruncit să sporească iubirea (această poruncă o poartă în inimă), iar el îşi rânduieşte confortul vieţii. Ca un lucrător căruia i s-ar spune să semene, să planteze, iar el a uitat sau i-a intrat pe-o ureche şi i-a ieşit pe cealal­tă, dar ţine minte să niveleze pământul, să grebleze și să netezească, greblează, netezeşte pământul care deja la înverzit. I se pare că numai asta e treaba lui. (16 decembrie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas