Din meditațiile lui Tolstoi: Nu timpul trece, ci lumea, ascunsă de timp, se dezvăluie sieşi

0
170
Omul1907

Mi-a devenit limpede că nu trebuie să avem dispute, să de­monstrăm avantajele unor moduri de viaţă faţă de altele, în general nu trebuie să vorbim despre ce va ieşi. Nimeni nu ştie asta. Trebuie să vorbim despre ce trebuie să facă fiecare pentru sufletul lui. (30 aprilie)

Omul se eliberează de separarea spaţială prin iubire, iar de separarea temporală prin conştiinţa originii sale spiri­tuale neschimbătoare. (30 aprilie)

Cea mai rudimentară concepţie despre Dumnezeu se deo­sebeşte în foarte mică măsură de cea mai sublimă, în raport cu apropierea de adevărata înţelegere a lui Dumnezeu. (30 aprilie)

Cel care se roagă idolului e ignorant şi incult, dar cel care nu se roagă deloc e incult şi prost. (30 aprilie)

Ce cumplită e situaţia oamenilor care nu au conştiinţa vie­ţii lor spirituale la bătrâneţe. Eu mă aflu în situaţia opu­să. (30 aprilie)

Să greşeşti luându-i pe oamenii răi drept buni e de o sută de ori mai bine decât să greşeşti în sens invers. Ajută-mă, Doamne. (30 aprilie)

Am citit despre Dumă şi mi-a părut rău că toţi oamenii ăştia sunt deştepţi şi educaţi. Păcatul ar fi fost mai mic dacă ar fi fost proşti şi agramaţi. (30 aprilie)

M-a gândit la libertatea voinţei.

Libertatea pe care o avem de a schimba cursul vieţii noastre nu poate schimba mersul general al vieţii. Ca atunci când risipim un roi de albine, fiecare albină poate să-şi schimbe locul, dar urmările gene­rale ale risipirii vor fi aceleaşi. La fel şi în cazul oamenilor care nu se supun legii generale. Libertatea constă în fap­tul că omul poate avea bucuria de a se supune conştient legii supreme a vieţii lui. (30 aprilie)

Viaţa viitoare în împărăţia lui Dumnezeu mi-o închipui cu bogaţi şi săraci. Săracii vor fi împăcaţi cu sărăcia lor, iar bogaţii nu vor trebui să-şi apere bunurile. Oamenii in­culţi vor fi bogaţi, se vor lupta între ei, oamenii culţi vor fi săraci şi nu se vor lupta cu nimeni. (30 aprilie)

Nu soarele e cel ce se mişcă, ci pământul se întoarce spre el; tot astfel nu timpul trece, ci lumea, ascunsă de timp, se dezvăluie sieşi. (30 aprilie)

Cât de misterios e totul pentru oamenii bătrâni şi cât le e de limpede totul copiilor! (30 aprilie)

Egoismul personal este un rău mic.

Egoismul familial este mai mare, egoismul partidului e şi mai mare, egoismul sta­tului este cel mai cumplit. (30 aprilie)

Calul nu ascultă, ci se lasă în voia celui care îl îmboldeşte, îi este indiferent dacă merge la dreapta sau la stânga, iar la cea mai mică apăsare în stânga grumazului o ia la dreap­ta. La fel e şi omul fără credinţă. (30 aprilie)

Din Lev Tolstoi, „despre Dumnezeu şi om” din jurnalul ultimilor ani, Editura Humanitas

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here