Cele trei semne ale milosteniei

0
95

omul cel milostiv:După trei semne se cunoaşte omul cel milostiv: după mână, după faţă şi după ochi. După mână, când o are întinsă, după faţă când o are veselă, şi după ochi, când îi înalţă către cer. Acesta este chipul pe care trebuie sa-l aiba omul cel milostiv.

MÂNA trebuie să fie întinsă să dăruiască mult.

Pământul, când este uscat, nu se satură cu puţine picături. Aşa şi cel foarte lipsit, nu se mulţumeşte numai cu un ban. Noi, când cerem milă de la Dumnezeu, totdeauna o cerem mare şi bogată: Miluieşte-ne pe noi Dumnezeule după mare mila Ta (Psalm 50:1). Nu se cade să punem pricină că nu avem. Văduva cea săracă a dat doi bănuţi în Biserica lui Dumnezeu şi a fost lăudată de Hristos mai mult decât toţi bogaţii. „Împarte cu flămândul pâinea ta“, zice Dumnezeu. Adică, dacă ai numai o pâine şi nu o poţi da toată, dă-o jumătate.

Nu se cade să zicem „Săracilor mergeţi sănătoşi, vă dă Dumnezeu“. Pentru că Dumnezeu îi trimite la noi şi de-i vom trimite înapoi defăimăm porunca lui Dumnezeu. Puternic este Dumnezeu să-i miluiască, dar voieşte să purceadă binele de la noi, pentru ca să luăm plată de la El. A putut Dumnezeu să hrănească pe Daniil în groapă, dar i-a fost voia cu mergerea lui Avacum.

Omul cel milostiv trebuie sa aiba FAŢA veselă. Întru toată darea să mângâi cu faţa ta.

Adică să miluieşti pe săraci cu faţa veselă. Că pe acest miluitor lin, îl iubeşte Dumnezeu. Omul cel milostiv se cade să se bucure când miluieşte, ca să arate că mai mult ia de la săraci decât dă. Dă un lucru de nimic şi câştigă împărăţia cerurilor. Milostenia se cade să o facem şi cu cei buni şi cu cei răi. Bunătatea nu caută niciodată vrednicia, ci lipsa. Hristos în pustie a săturat şi pe cei buni şi pe cei răi, pentru că El căuta la foame, iar nu la răutatea lor. Când miluim pe buni şi pe răi, atunci urmăm Părintelui nostru celui Ceresc, care plouăpeste cei drepţi şi peste cei nedrepţi şi deschide mâna lui şi saturătoate vietăţile pământului.

OCHIUL să-l înălţăm la cer când miluim pe sărac şi săsocotim că-l miluim pentru dragostea lui Dumnezeu.

Cunoaşte cui faci, zice înţelepciunea. Adică pricepeţi că milostenia pe care o daţi săracului, o daţi în mâna lui Dumnezeu. Săracul întinde mâna şi Dumnezeu primeşte milostenia în cer. Hristos ne-a dat pildă când a hrănit cele cinci mii de oameni în pustie, ca să căutăm la cer: „Căutând la cer a frânt pâinile“ (…). De am pricepe cine este Acela care ne zice să-i dăm să bea, am cere de la El şi ne-ar da apă vie, adică veşnica fericire. Deci, când vedem un sărac, să socotim în mintea noastră că acela este Hristos, care şi-a schimbat faţa în chipul aceluia şi vine să ne ceară, doar pentru a ne dărui Împărăţia Lui. Adică fericit este acela care cunoaşte pe Hristos sub hainele săracului.

„Cei ce trăiesc în societate nu au prin ce să se mântuiască decât numai prin milostenie si smerenie. Cu cât mai mult le săvârşesc, cu atât mai mult se apropie de viaţa îngerească a marilor pustnici“. (Sfântul Teofan Zăvorâtul).

Sursa: invitatielaortodoxie.wordpress.com

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here