Omul cântărește fapta, dar Dumnezeu măsoară gândul

0
180

cugetLauda omului bun este mărturia pe care i-o dă cugetul curat. Păstrează-ți cugetul curat și vei avea totdeauna bucurie. Cugetul curat poate să rabde foarte mult și chiar în mijlocul necazurilor poate fi plin de veselie. Cugetul rău este mereu plin de frică și de neliniște. Te vei bucura de o pace dulce, dacă nu te osândește inima. Numai atunci să te bucuri, când ai făcut ce este bine.

Cei răi nu pot să aibă niciodată adevărată veselie, nici nu se pot bucura de pace înlăuntru; pentru că „cei răi nu au pace”, zice Domnul. Și chiar dacă vor zice: „O, da, avem pace, nici un rău nu va veni peste noi, cine va îndrăzni să ne facă rău?” nu-i crede; căci mânia lui Dumnezeu va izbucni de grabă împotriva lor, faptele lor vor fi nimicite și planurile lor vor fi zădărnicite.

A se lăuda chiar și în necazuri nu este greu pentru cine iubește pe Hristos, căci a se lăuda în felul acesta înseamnă a se lăuda cu crucea Domnului Iisus Hristos. Scurtă este lauda pe care o dau sau o primesc oamenii. Lauda lumii e totdeauna amestecată cu întristare. Lauda celor buni este mărturia pe care le-o dă cugetul lor, nu gura lumii. Bucuria celor drepți este numai în Dumnezeu; ei se bucură de adevăr. Cine dorește adevărata și veșnica mărire, nu ia în seamă lauda deșartă a lumii. Cine umblă după lauda oamenilor și n-o urăște din toată inima, arată că puțin ține la lauda veșnică. Multă liniște și multă pace are omul căruia nu-i pasă nici de lauda nici de ocara lumii.

Ușor de mulțumit și ușor de împăcat este omul care are un cuget curat. Nu ești mai bun când ești lăudat și nu ești mai rău când ești defăimat. Ești ceea ce ești și orice s-ar zice despre tine, nu te va face nici mai mare, nici mai mic înaintea lui Dumnezeu. Dacă nu te-ai uita decât la ceea ce ești înlăuntrul tău, prea puțin ți-ar păsa de cele ce spun oamenii despre tine. „Omul se uită la față; dar Dumnezeu se uită la inimă”. Omul cântărește fapta, dar Dumnezeu măsoară gândul (intenția). A face totdeauna ce este bine și a nu avea gânduri înalte despre tine este semn de o inimă smerită. A nu dori mângâiere de la om este semn de mare curățenie sufletească și de mare încredere înlăuntru.

Cine nu aleargă la oameni ca să capete mărturie de la ei, arată că s-a dat în totul lui Dumnezeu. „Pentru că nu cine se laudă singur va fi găsit bun, ci acela pe care Domnul îl laudă”, zice Apostolul Pavel. A avea legătură cu Dumnezeu înlăuntrul tău și a nu te lăsa tulburat în această legătură de nici o înclinare spre cele dinafară, iată în ce stă viața „omului dinlăuntru.”

„Urmând pe Hristos” de Thomas A. Kempis, Tipografia Miron Neagu – Sighișoara, 1944

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here