Omul, ca preot al creației

Preot al creației restaurate, este Hristos

0
179
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Preot al creației
Preot al creației

Preot al creației restaurate, este Hristos

Preot al creației -Preotul este cineva care ia în mâinile sale lumea, pentru a o oferi lui Dumnezeu, şi care, în schimb, aduce binecuvântarea lui Dumnezeu celor pe care el îi oferă lui Dumnezeu. Prin acest act, creaţia este adusă în comuniune cu însuşi Dumnezeu. Aceasta este esenţa preoţiei, şi doar fiinţa umană poate face aceasta Și anume să unească lumea în mâinile sale, pentru a o oferi înapoi lui Dumnezeu, astfel încât să poată fi unită cu Dumnezeu şi prin aceasta să fie mântuită şi desăvârşită.

Fără raportarea la Dumnezeu, universul va muri

Acest rol al fiinţei umane, de Preot al creaţiei, este absolut necesar pentru însăşi creaţia. Deoarece fară această raportare a creaţiei la Dumnezeu, întregul univers creat va muri. Va muri pentru că este un univers finit, după cum consideră majoritatea oamenilor de ştiinţă de azi. Teologic, aceasta este o credinţă fundamentală, de vreme ce lumea nu a existat dintotdeauna. Ci a venit la existenţă la un moment dat şi din acest motiv, se va şi sfârşi în mod „firesc” şi, într-o zi.

Dumnezeu este singura ființă infinită

De aceea, singurul mod de a proteja lumea de caracterul ei finit, inerent naturii sale, este de a o aduce în relaţie cu Dumnezeu. Şi aceasta, deoarece Dumnezeu este singura fiinţă infinită, nemuritoare. Și doar prin relaţionarea cu El, lumea poate depăşi caracterul său finit şi mortalitatea sa firească.

Cu alte cuvinte, când Dumnezeu a creat lumea finită şi prin urmare, lumea supusă prin fire morţii şi mortalităţii, El a vrut ca această lume să trăiască veşnic. Și să fie unită cu El – adică să fie în comuniune cu El. Tocmai din acest motiv Dumnezeu a creat fiinţa umană. Aceasta subliniază importanţa omului ca Preot al creaţiei, care să unifice lumea.

Căderea omului a venit prin faptul că s-a făcut pe sine Dumnezeu

Dar fiinţa umană nu a îndeplinit această funcţiune şi aici regăseşte teologia rădăcina problemei ecologice. Omul a fost tentat să se facă pe sine şi nu pe Dumnezeu, punctul ultim de referinţă. Prin înlocuirea lui Dumnezeu cu sine – adică o fiinţă creată, fiinţa — omul a condamnat lumea la decădere şi moarte. Cu alte cuvinte, fiinţa umană a respins rolul său de Preot al creaţiei prin faptul că s-a făcut pe sine Dumnezeu în creaţie.

Aceasta este ceea ce în teologie numim „căderea omului”

Când s-a întâmplat aceasta, Dumnezeu nu a vrut ca lumea să moară şi a găsit un mod de a restaura această comuniune pierdută dintre El şi creaţie. Tocmai aceasta a avut în vedere întruparea Fiului lui Dumnezeu. Hristos este Cel ce a venit pentru a face ceea ce nu a făcut Adam: pentru a fi Preot al creaţiei. Prin moartea şi învierea Sa, Hristos a ţintit tocmai această unitate şi comuniune a întregii creaţii cu Dumnezeu. Din acest motiv Hristos este numit „al doilea Adam”, sau „ultimul Adam”. Iar activitatea Sa este văzută drept o „recapitulare” (anakefalaiosis) a tot ceea ce există.

Misiunea lui Hristos s-a realizat prin ființa umană

Astfel, noi trebuie să-L vedem pe Hristos nu doar ca pe un individ care a murit pe cruce pentru sufletele noastre. Întrucât misiunea Sa — viaţa, moartea şi învierea Sa – a fost menită pentru întregul univers şi nu doar pentru fiinţa umană. Deşi ea s-a realizat prin fiinţa umană. Hristos a venit pentru ca toată lumea să trăiască şi pentru ca fiinţa umană să poată deveni  Preot al creaţiei.

Biserica este Trupul lui Hristos

Acum, tocmai acest rol pe care l-a îndeplinit Hristos personal, prin crucea şi învierea Sa, l-a încredinţat Bisericii Sale, care este Trupul Său. Biserica există tocmai pentru a îndeplini activitatea lui Hristos, aceea de a se comporta ca Preot al creaţiei. Care unifică lumea şi i-o oferă înapoi lui Dumnezeu, aducând-o în comuniune cu El. Aceasta se întâmplă în Biserică, în special prin Sfintele Taine.

Semnificaţia Sfintelor Taine, cum ar fi cea a botezului, este ca prin ele atitudinea lui Adam cel căzut să se direcţioneze în sens contrar. Omul moare faţă  pretenţia de a fi Dumnezeu în creaţie şi în schimb, recunoaşte pe Dumnezeu ca Domn al ei.

Prin ascetism, Biserica educă pe om să-şi jertfească propria voinţă

Omul își sacrifică egoismul şi se supune liber voinţei lui Dumnezeu, arătând prin aceasta că el a inversat atitudinea primului Adam. In cele din urmă, prin Euharistie, Biserica proclamă şi înfăptuieşte această funcţie preoţească a umanităţii. Euharistia constă din luarea elementelor lumii naturale, pâinea şi vinul ce reprezintă lumea materială creată, şi aducerea lor în mâinile fiinţei umane.

„Ale Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate”

În acest moment este important să ne amintim – în special cei dintre noi care aparţin Bisericii Ortodoxe şi sunt familiarizaţi cu Liturghia Ortodoxă – că punctul central al Liturghiei noastre este acela în care preotul exclamă: „Ale Tale dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate.” Aceasta înseamnă tocmai faptul că lumea, Creaţia, este recunoscută ca aparţinând lui Dumnezeu, şi îi este înapoiată. Este tocmai inversarea atitudinii lui Adam, care a considerat lumea ca fiind a lui şi a raportat-o la sine. Prin Euharistie, Biserica face exact opusul: lumea îi aparţine lui Dumnezeu şi noi o redăm Creatorului ei, prin acţiunea preoţească a lui Hristos, ca om real şi adevărat, Care este capul Trupului Bisericii.

Cum să trăim Ortodoxia astăzi, Omul, preotul creaţiei, Mitropolitul Ioan de Pergam

Jurnal Spiritual

V-ar mai putea interesa şi:

Ce este fiinţa pe care o numim „om”?

Teologia şi problema ecologică

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here