Omorârea de sine

0
116
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

athos_vietuire_monahalaOm în adevăratul înțeles al cuvântului  este în noi ceea ce este împodobit cu desăvârșirile cele după asemănarea lui Dumnezeu, iar toate adaosurile străine de aceasta nu sunt om, ci doar arată o nălucă de om, și nu trăiesc, ci doar arată o nălucă de om, însă de fapt sunt moarte sau, mai bine zis, omorâtoare față de omul cel adevărat. S-ar părea că în ce ne privește ar trebui să fim de partea omului celui drept, așa cum a fostbel zidit întru început-dar este de neînțeles ce s-a întâmplat cu noi.  Ne-am lepădat de el și am trecut de partea omului venetic, pătimaș, într-așa măsură că numai pe acesta îl socotim ca fiind noi înșine; tocmai de aici urmează că de orice patimă ar fi biruit omul, o apără ca pe sine însuși; nici prin gând nu-i trece că în această problemă nu este activ, ci pasiv. Astfel, de pildă, când se supără zice că se apără; când poftește, zice că ”natura cere asta”- și totuși, nici mânia, nici pofta, nici vreo altă patimă nu sunt noi și nu țin de firea noastră: sunt lucruri venetice, străine, vrăjmașe nouă, care ne dau pierzării.

Avem o singură conștiință. Ea alcătuiește în noi ceea ce ne face persoană, și ține de duhul nostru, care este după chipul lui Dumnezeu. Când cineva ne spune  ceva,  conștiinței noastre se adresează, și când cere ceva, de la conștiința noastră cere – însă, pe cât se vede, conștiința a trecut de partea omului pătimaș și a început a socoti că acesta este chiar ea, deși ea nu este omul pătimaș, ci este și trebuie să fie una cu omul așa cum a ieșit el din mâinile Făcătorului. Porunca Mântuitorului Hristos de a omorî sufletul, altfel spus de a ne răstigni pe noi înșine, trebuie înțeleasă ca privind persoana noastră așa cum se prezintă ea după cădere, când se identifică pe sine însăși cu omul cel pătimaș. Așadar, când ni se poruncește să ne omorâm și să dăm pierzării omul pătimaș din noi, care a luat chip în noi în urma căderii și pe care, din amăgire, îl socotim ca fiind noi înșine. Dacă vom face așa, omul adevărat din noi se va elibera de jugul omului străin și va începe a trăi viața care i se cuvine –  cea după asemănarea lui Dumnezeu; iar cel străin și venetic, care trăiește ca o nălucă, va pierii în noi, și în toată ființa noastră se va sălășlui astfel viața adevărată,  al cărei început vine din omorârea de sine astfel înțeleasă.

Răspunsuri la întrebări ale intelectualilor, Sfântul Teofan Zăvorâtul

[twitter style=”horizontal” float=”left”] [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here