Omenia. Ținerea cuvântului dat (I)

0
180

omenia 1Un semn sigur al omeniei este ŢINEREA CUVÂNTULUI DAT. „Fii totdeauna om pe cuvântul căruia poţi zidi” – spun legile omeniei. Din ele s-a inspirat cântecul poporan: „Furnica, de e furnică, lighioana micuţică, la trup mare, la cap mică, se târăşte pe pământ, şi se ţine de cuvânt. Dar noi, oameni botezaţi, de cuvânt c-am fost lăsaţi!”

La omul de omenie, ţinerea de cuvânt îmbracă haină religioasă: „Pe unde iese vorba, şi sufletul!” De aceea pune el mare preţ pe cumpănirea oricărui cuvânt, fiindcă: „Vorba când a ieşit din gură, n-o mai poţi ajunge nici cu armăsarul, nici cu ogarul.”

În consecinţă, sfatul: „Ţine-ţi limba-n gură ca-n temniţă.” Zăbava la vorbire ar fi indicată omului de Dumnezeu chiar de la Creaţie: „Dumnezeu a dat omului două urechi şi numai o limbă; ca mai mult să audă, decât să spună.” Pentru vorbire există, de altfel, numai o justificare: „Ori taci, ori spune ceva mai bun decât tăcerea.”

”Omenia și frumusețea cea dintâi” – George Racoveanu

Jurnal Spiritual

Puteti accesa:https://jurnalspiritual.eu/omenia-onoarea-umilinta-vi/

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here