Omenia. Credința în Dumnezeu (V)

Cununa tuturor virtuţilor omeniei este credinţa în Dumnezeu.

puterea credinteiOm de omenie fără credinţă-n Dumnezeu nu s-a dovedit nicicând. Omul de omenie ştie că: „Unde voieşte Dumnezeu se biruieşte rânduiala firii.” Dar aceasta nu după socoteala noastră, ci după purtarea de grijă a lui Dumnezeu: „Pronia dumnezeiască întrece socoteala muritorească.” Omul de omenie e încredinţat că: „Spre pedepsirea noastră, Dumnezeu ne dă uneori stăpâni cumpliţi.” Pentru aceea se cuvine să: „Mulţumim lui Dumnezeu şi de bine şi de rău.”

Ce ne dăruieşte Dumnezeu, nu ne poate lua omul. Dar în aşteptarea darurilor de sus, omul trebuie să activeze, spre a fi vrednic de dar: „Dumnezeu îţi dă, dar în traistă nu-ţi bagă.”

Modestia

„Orice faptă vrednică de laudă vei săvârşi” – spune înţelepciunea poporului – „nu arăta a o fi săvârşit tu: lasă să vorbească fapta pentru tine.” Despre îmbrăcămintea menită să te arate om de seamă: „Nu haina să te cinstească, ci tu să cinsteşti haina.”

Şi, ca să încheiem cu câteva zicale chiar despre omenie: „Omul lipsit de omenie, pe oricine întâlneşte, prihăneşte.” Locul omeniei în domeniul harurilor: „Îmbrăţişarea, semn al dragostei; dragostea, semn al milei; mila, semn al omeniei; iară omenia, dovedirea credinţei.”

”Omenia și frumusețea cea dintâi” – George Racoveanu

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here