FORȚA CREDINȚEI – Luptă cu forța leului și blândețea mielului

0
134
Translate in

Om și credințăOm și credință – Opinii despre credință și credincioși – Părintele Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă interviu – Despre păstorul care greșește ca om și ce trebuie să facă cel care l-a urmat până atunci – „Luptă cu forța leului și blândețea mielului” – Păreri personale despre credință, dobândirea încrederii în forța divină și calea spirituală

„Atunci când mireanul constată că ierarhul său a încălcat niște canoane clare bisericești, ce poziție trebuie să aibă credinciosul nostru?

Credinciosul? Face parte din unitatea sau din corpul mistic al bisericii, al cărui cap este Iisus Hristos. El merge după păstorul său atâta vreme cât este drept învățând cuvântul adevărului. În momentul când se abate de la acest adevăr, atât credinciosul, cât și clericul nu mai au datoria de a-l urma. Ei trebuie să meargă singuri pe calea deschisă de strămoșii și de părinții lor. Căci păstorul poate greși ca om, el poate să persiste chiar în greșeală! Sunt anumite fenomene psihice care îl determină să se abată… Sau să nu mai țină seamă de niște principii și adevăruri… Sau cine știe ce interese poate să aibă?

Poate să fie un om cumpărat și vândut, că dacă au fost doisprezece apostoli, unul s-a găsit să vândă! Dar prin atâția ani, de 2000 ori 12, câți vor mai fi cu știință și fără știință, cu voință și fără voință? Deci, iată că nu-l mai poți urma, cu tot regretul, el nu mai este păstorul cel bun!”
„Cuvintele înțeleptului”, Părintele Justin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă

Dacă oamenii te dezamăgesc, Dumnezeu nu o va face niciodată

Mulți spun că nu cred sau că și-au pierdut credința deoarece confundă faptele sau spusele unui reprezentant al bisericii care i-a dezamăgit cu adevăratul motiv al credinței – Dumnezeu, existența Lui, cuvântul și adevărul Lui. Nu toți reprezentanții bisericii au har, unii se mulțumesc să citească Sfânta Scriptură fără să se gândească prea mult la înțelesul cuvintelor scrise. Alții devin preoți dintr-un calcul, altora li se risipește credința pe drum, cuceriți fiind de alte avantaje. Unii au har și vorbesc din suflet, îți vor binele.
Omul nu trebuie să renunțe la convingerile sale, la ceea ce a simțit că ar fi adevărat, la credința lui, la ceea ce i s-a revelat, doar pentru că un cleric i-a înșelat încrederea.

Poate uneori faptele se întâmplă fără o logică, ca în cazul miracolelor. Poate trăiești doar lucruri considerate de tine obișnuite, banale. A crede sau nu în forța divină ți se pare o chestiune de opțiune. Pare că ți se dă de ales, la un moment dat. Și da, Dumnezeu îți pune devotamentul și credința la încercare. Oameni celebri, oameni care explică totul cu argumente logice, prin legile fizicii, prin știință în general, au devenit mistici atunci când avântul, impetuozitatea și, uneori, inconștiența tinereții i-au părăsit. Sau chiar timpuriu, prin revelație. Ei au realizat că realitatea autentică este, de multe ori, inaccesibilă prin explicații logice. Unele lucruri pot fi pătrunse doar intuitiv sau pot fi transmise doar prin trăire și simț. Un om care crede nu este naiv, nu este mai puțin instruit, cum cred mulți din cei care disprețuiesc încrederea în Dumnezeu.

Om și credință – Luptă cu forța leului

Un om care crede are adevăruri profunde, vede realitatea cu privirea pe care i-o dă speranța. El luptă cu forța leului și cu blândețea mielului. Un om care crede nu se impune. El are înțelepciunea de a aștepta ca tu să îți descoperi drumul și să înțelegi. Un om care crede își vede de treaba lui pentru că-l are pe Dumnezeu ca aliat, protector și călăuzitor. Și are tăria să meargă înainte și să lupte întocmai ca un leu înconjurat de hiene. Oricât de bătrân ar fi, oricât de clar ar ști de la început că n-are nicio șansă, el luptă până la final. Uneori, oamenii trebuie să ia modelul animalelor. Din loialitatea câinelui, din veselia păsărilor, din puterea leului.

Te invit să lecturezi și „Bunul simț și decența – Valori pierdute?”

Mihaela Mușetescu