Ocrotirea dumnezeiască

0
240

ocrotire– Cum trebuie să ne rugăm pentru lume? Doamne, mântuieşte-i pe toţi cei din lume – simplu, aşa?

– Simplu! Uitaţi, pe front am avut un soldat care se ruga aşa: „Dă, Doamne, bine la toată lumea, dă-mi şi mie!” Da, nu-i simplu?

– Da, din inimă!

– Din inimă!

– Şi a scăpat?

– Da. Chiar am un caz foarte interesant, uite, vi-l spun şi pe ăsta, că e interesant. Între voluntarii de război – eu am fost voluntar, am plecat pe front nu chemat –, a fost un învăţător din Borşa, comuna Borşa, de lângă Deva. El era învăţător, s-a căsătorit cu fata morarului – morarul era cel mai bogat din   sat – şi avea şi un băieţel el, când a cerut să fie voluntar pe front. Am plecat un detaşament de voluntari, separat de alte regimente. Am luptat sub comanda directă a lui Dragalina fiul, fiul eroului. Şi el a fost un erou. Şi el ne-a folosit în probleme mai grele, mai riscante ale vieţii. Chendreanu Ion, aşa era numele lui. Ungurii comunişti, când au intrat în Ardeal, au cucerit două judeţe, nu? L-au prins pe tatăl lui, care a declarat că nu-i de acord cu intrarea lor în România, l-au băgat în coteţe de porci şi l-au împuşcat acolo, în coteţe. El, când i-a spus mamei că vrea să plece voluntar, mama a căzut în genunchi înaintea lui şi a spus: „Pe taică-tău l-am pierdut, pe frate-tău l-am pierdut, acuma vrei şi tu să mergi pe front? Nu! Dacă nu mă omori, eu, cât sunt vie, nu te las!”

Şi i-a cuprins picioarele, nici n-a putut să desprindă mâinile. Eh, în genunchi, înaintea lui, l-a prins de picioare şi l-a ţinut. „Nu pleci de lângă mine cât sunt în viaţă!” Şi el atunci i-a făgăduit mamei că nu va trage cu arma în ruşi, dar trebuie să plece pe front, că aşa-i dictează inima, să plece împotriva comuniştilor. Nu împotriva ruşilor! Aşa a dictat şi cel pe care nu-l iubim sau unii nu-l iubesc – Antonescu, nu? Război sfânt împotriva marxismului, nu împotriva ruşilor! Şi dacă vom câştiga războiul, vom redobândi Ardealul, aşa a fost condiţia. Şi a trebuit să plecăm toţi voluntarii, să redobândim Ardealul – doar nu pentru decoraţii! Şi atunci el s-a ţinut de cuvânt, şi acolo mergea în fruntea plutonului: „După mine, băieţi!”, mergea înainte, înainta, dar n-a tras cu arma în nimeni. Din tot regimentul, numai el s-a întors fără o zgârietură în ţară.

– Fantastic!

– Aţi înţeles ce spun? El s-a întors fără nicio zgârietură, măcar.

– Minune!

– Da. El mergea în frunte. Nu puteau să-i facă nimic. Legea marţială spunea: „Dacă nu lupţi, eşti dezertor, se aplică pedeapsa cu moartea”. Or lui, cum să-i spună dezertor, dacă el mergea în frunte? Ăsta-i adevărul, ce v-am spus.

”Viața mea. Mărturia mea”, Părintele Adrian Făgețeanu

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here