Ocolul Pământului în 80 de minuni – Westminster, Londra

0
263

WestminsterAdevăratul său nume este Collegiate Church of St. Peter in Westminster, însă pentru localnici şi pentru turişti se numeşte, simplu, Westminster Abbey, „Abaţia de Vest”, spre deosebire de St. Mary of the Graces aflată la est (de unde şi numele de Eastminster), se arată în “Ocolul pământului în 80 de minuni”, lucrare realizată de Carla Serra și Silvia Bombelli.

Sediu al unei comunităţi de călugări benedictini, abaţia iniţială în stil romanic a fost distrusă de danezi şi avariată grav de incendiul din 1298, fiind reconstruită în stil gotic francez. Numai faţada neogotică cu cele două turnuri de clopotniţă (înalte de 68 de metri) a fost adăugată în secolul al XVIII-lea.

Westminster este un nume ce invocă imediat familia regală: aici se celebrează încoronările regilor Angliei încă din anul 1066, de pe vremea lui William Cuceritorul. Tronul medieval, deosebit de frumos lucrat şi împodobit cu panoplii şi panouri decorate cu motive arhitectonice (arcade, trifoi cu patru foi şi vârfuri triunghiulare), este acoperit fastuos cu mai multe straturi aurite şi policrome.

morminte

În abaţie se află şi mormintele mai multor regi, artişti, oameni de ştiinţă, muzicieni (cum ar fi Charles Darwin, Sir Isaac Newton, Ben Johnson şi Henry Purcell), precum şi ale unor militari distinşi în campaniile coloniale. Tot transeptul de la dreapta şi de la stânga altarului mare este ocupat de morminte şi cenotafuri în memoria unor mari literaţi: Poet’s Corner aduce un omagiu memoriei scriitorilor Lord Byron, Chaucer, Tennyson, Mary Shelley, Charles Dickens, Rudyard Kipling şi Thomas Stearns Eliot.

Fără îndoială, abaţia Westminster e grandioasă – lungă de 156 de metri şi lată de 34 -, însă primatul absolut îl deţine nava gotică: acoperită de un plafon înalt de 34 de metri, este cea mai înaltă din Marea Britanie.

Dacă intrăm pe uşile dinspre vest, imediat pe dreapta întâlnim capela Sfântul Gheorghe, fost baptisteriu dedicat astăzi celor care şi-au pierdut viaţa în Primul Război Mondial. Mai departe, privirea este captată de minunata reprezentare în mozaic de sticlă a Cinei cea de Taină de Antonio Salviati, aflată deasupra altarului mare. Imediat în spatele acestuia din urmă se găsesc Royal Chapels (capela principală, cu trei nave cu magnifice bolţi în evantai, e dedicată lui Henric al VII-lea).

nava

Demiperetele bogat decorat care desparte nava de cor este unul dintre cele mai frumoase din abaţie. Pe laturi se află două nişe cu sculpturi comemorative. Sus se înalţă tuburile maiestoasei orgi.

Însă abaţia rezervă şi alte surprize. Trecând prin claustrai mare se ajunge în nava de sud care adăposteşte Chapter House (Sala Capitulară): această suprafaţă octogonală este cunoscută ca „leagăn al parlamentelor libere” de când aici s-a reunit pentru prima oară, în 1257, Marele Consiliu. De atunci până în secolul al XVII-lea, aici s-au ţinut şedinţele Parlamentului englez.

Din claustru se poate ajunge şi la Pyx Chapel, unde se păstrează cel mai vechi altar al abaţiei. Cândva aici era păstrat un scrin cu etaloanele folosite pentru stabilirea greutăţii şi dimensiunii monedelor din regat.

O vizită merită şi Norman Undercroft (Cripta Normană) care, în afara faptului că este sediul Muzeului Westminster, găzduieşte şi o colecţie bizară de statuete din ceară în mărime naturală, realizate după statura şi asemănarea unor defuncţi importanţi. Aceste fantoşe „prezidau” ceremoniile funebre din biserică. În schimb, statuia preţioasă a lui Eduard al III-lea este din lemn.

Westminster cupola

Dacă intrăm din nou în abaţie şi ridicăm privirile spre plafon, ne rămân de admirat pereţii din plăci uriaşe de sticlă care acoperă distanţa dintre pilaştri şi bolta susţinută de un pilastru central, întreaga suprafaţă, sculptată ca o dantelă, ascunde structură portantă. Datorită unui voit joc optic ciudat, pare că bolta se prăbuşeşte, iar o clipă mai târziu se înalţă din nou spre cer.

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here