Ocolul Pământului în 80 de minuni – Turnul din Pisa

0
766
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

turnul-din-pisa-inceput-sa-se-indrepte1376400209

Cade sau nu cade? Aceasta este întrebarea. De mai mult de 800 de ani, atât pisanii cât şi lumea întreagă îşi pun această întrebare. Însă, până astăzi, după un număr incomensurabil de discuţii, după ce s-au consumat râuri de cerneală, după ce s-au făcut propuneri fantastice şi după remedii eşuate, pare să fie în afara oricărui pericol, explică Silvia Bombelli și  Carla Serra, în „Ocolul pământului în 80 de minuni”.

Turnul clopotniţei (campanila) domului din Pisa, cunoscut în lumea întreagă sub denumirea de „Turnul înclinat”, este un exemplu superb despre cum nu întotdeauna tot ce este rău dăunează. De fapt, dacă ar fi fost drept, ar fi fost „numai” o bijuterie arhitecturală construită în stil autohton elegant, numit stil pisan, exportat cu succes şi în foarte multe alte locuri.

Turnul se ridică în Piaţa Miracolelor, alături de dom şi de baptisteriu. O construcţie frumoasă, imaculată, înaltă de 55 de metri, cu bază cilindrică, aerisită de şase rânduri de logii ce se suprapun peste baza cu arcade oarbe şi dotată cu o scară în spirală care, cu cele 294 de trepte, duce la încăperea clopotelor aflată în vârf. Simplu, elegant, funcţional. Cunoscut de iubitorii de artă şi de italieni. Nimic mai mult.

Însă lucrurile nu au mers cum trebuie de la început, iar destinul unui oraş şi al unui monument s-a schimbat pentru totdeauna. Se pare că un anumit Gerardo di Gerardo a fost cel care a turnat fundaţia în 1173 şi, după cum se povesteşte, arhitectul Bonanno Pisano l-a abandonat la câţiva ani după ce i s-a pus piatra de temelie. Lucrările ajunseseră între al treilea şi al patrulea palier când terenul a cedat şi a dus la celebra înclinare.

Având în vedere că nimeni nu s-a încumetat să continue construcţia, a trebuit să se aştepte până în 1257 când s-au reluat lucrările care, fără îndoială, se prezentau dificile. Giovanni di Simone, arhitect promiţător şi cu un talent viguros, a continuat construirea lui şi a încercat să-i corecteze înclinarea până la sfârşitul vieţii lui, trunchiată de bătălia de la Meloria. I-a venit rândul unui alt Pisano, anume Tommaso, să termine turnul la jumătatea secolului XIV.

Fapt e că, încă de la sfârşitul secolului XIII, „înclinarea” ajunsese de 90 de centimetri şi nu dădea semne să fi vrut să se oprească. Peste 14.453 de tone de marmură, concentrate pe o suprafaţă de doar 285 de metri pătraţi, care-şi lăsau greutatea pe un teren aluvionar, au dus pe parcursul anilor la o diferenţă de nivel de aproape trei metri.

Dacă în secolul XVIII turnul plăcea aşa cum era, în secolul XIX a început să se pună întrebarea până când ar mai fi rămas în picioare, iar în secolul XX s-a înţeles că venise momentul să se intervină constructiv.

Din 1990, 17 comisii de experţi au găsit o serie de soluţii fanteziste, dintre care unele s-au dovedit a fi dăunătoare. Cea de a optsprezecea comisie părea să aibă succes: presa şi televiziunea s-au mobilizat să urmărească, în 1994, introducerea a 600 de tone de plumb în teren, ceea ce ar fi trebuit să contrabalanseze turnul. în schimb, la scurtă vreme după începerea lucrărilor, s-a constatat că totul se scufunda, deşi o făcea „democratic”, atât de o parte cât şi de alta. în următorul an au încercat susţinătorii experimentelor, partizanii azotului lichid, care ar fi vrut să congeleze terenul din fundaţie.

În 1997 au atacat „simpliştii”, respectiv cei care au propus să se ancoreze turnul legându-l din vârf cu cabluri de oţel orizontale care să fie fixare în blocuri de ciment armat. Un fel de scripete cu funie. A trebuit să se ajungă în ultimii ani ai secolului ca să se găsească cea mai eficientă propunere: să se scoată pământ din zona nordică atât cât să se poată compensa scufundarea din partea de sud. Astfel, în 2001, după ce a fost nivelat terenul, după ce s-au redus infiltraţiile şi s-a restaurat ce era de restaurat, turnul s-a îndreptat, rămânând totuşi cu o înclinaţie de doar 39,6 centimetri. În cele din urmă, monumentul și mitul au fost salvate.

pisa

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here