Ocolul Pământului în 80 de minuni – Colosseum, Italia

0
235

Colosseum

Deşi aparţine unei tipologii arhitecturale larg răspândite în lumea romană şi nu este nici cel mai bine conservat, Amfiteatrul Flavienilor este atât de cunoscut încât, în secolele trecute, a desemnat toată categoria căreia îi aparţine sub numele de „Colosseum”.

Această ultimă denumire, de origine medievală, se referea la statuia de proporţii colosale a împăratului Nero aşezată în Domus Aurea, se arată în „Ocolul pământului în 80 de minuni”, lucrare scrisă de Carla Serra și Silvia Bombelli.

După ce a fost distrusă – şi odată cu ea orice urmă a existenţei principelui -, a fost ridicat amfiteatrul probabil pe locul lacului artificial neronian. Comandat în anul 75 d.Hr. de împăratul Vespasian, edificiul a fost terminat în anul 80 în timpul lui Titus. Inaugurarea a fost sărbătorită cu jocuri (ludi) care au durat 100 de zile.

Numărul spectatorilor care aveau bilete gratuite din teracotă, ori tesserae, ce indicau numerele porţii de intrare, al etajului şi al gradenei, putea ajunge la 50.000, până se umpleau cei 22.000 de metri pătraţi de suprafaţă ai monumentului. Fiecare rând de locuri era rezervat unei anume categorii de persoane, de la membrii senatului şi ai curţii imperiale, ale căror tribune, construite din marmură şi rafinat decorate, se aflau la extremitatea axei mai mici a elipsei centrale, până la cele ocupate de clientes, adică plebea urbană.

Colosseum2

Structura eliptică măsoară 185 pe 156 metri şi este cea mai mare de acest tip. Cuprinde o arenă de 76 pe 46 metri, suficient de extinsă ca să poată permite punerea în scenă chiar şi a unor bătălii navale. Deşi nu toţi sunt de acord, cea mai mare parte a spectacolelor ce se desfăşurau la Colosseum precum şi în celelalte amfiteatre din imperiu erau violente şi sângeroase.

Disputele între gladiatori, numite munera, vânătoarea de animale sălbatice aduse din Africa, numite venationes, erau cele mai numeroase evenimente, însă aici au avut loc şi mari martirizări. Spectatorii, ţinuţi la umbră printr-un sistem de pânze (velarium) care se întindeau deasupra amfiteatrului, tresăreau de uimire când o panteră părea să iasă din pământ şi se năpustea asupra unei familii de creştini.

De fapt, în subteran existau cabestane ce transportau animalele la trapele arenei, precum şi tuneluri, depozite, încăperi de stocare a uneltelor scenice, camere pentru gladiatori şi închisori.

Structurile complexe vizibile în planul arenei aparţineau acestui tot de încăperi şi de coridoare, acoperite odinioară cu o suprafaţă solidă din lemn.

rome-Gladiators-and-Games-1112x630

Grandioasa structură a suportat în timp incendii şi cutremure, aşadar a fost restaurată de mai multe ori încă din perioada imperială şi medievală.

Colosseumul a continuat să găzduiască spectacole publice, alternativ cu perioade de restricţii şi restaurări hotărâte de împăraţi cu privire la spectacolele sângeroase. În anul 404 Honorius a fost cel care a declarat în afara legii munera şi martirizările; au rămas în vogă doar venationes, dintre care ultima a avut loc în 523 d.Hr., când Imperiul Roman de Răsărit căzuse deja în mâna vizigoţilor.

Bună parte din perioada medievală, Colosseumul a fost castel al familiei Frangipane, însă pe urmă a fost abandonat şi, pe măsură ce a trecut timpul, s-a deteriorat.

Urmând la rândul lui destinul monumentelor oraşului, a fost folosit drept carieră atât pentru piatră cât şi pentru metal. S-au folosit cârligele metalice utilizate iniţial la fixarea blocurilor de piatră. Mai mulţi papi s-au ocupat de monument, până la intervenţia lui Pius VII, care, în 1820, a comandat construirea unor structuri de întărire a inelului exterior al amfiteatrului.

Amfiteatrul Flavienilor era o construcţie elegantă, dar şi funcţională. Cele 80 de arcade de intrare permiteau accesul a nu mai puţin de 50.000 de spectatori. Coridoarele din interior şi scările permiteau mulţimii să-şi ocupe locurile la diferite niveluri. În perioada Renaşterii, pietrele scoase din faţada Colosseumului au fost folosite la construirea de clădiri şi o parte pentru bazilica Sfântul Petru.

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here