Ocolul Pământului în 80 de minuni – Capela Sixtină, Vatican

0
903

capela-sixitina6

Încă din timpul construcţiei sale (1475-1481), la dorinţa papei Sixt IV (de la care şi-a luat numele), Capela Sixtină a creat probleme. În primul rând, cupola a trebuit coborâtă, iar pe urmă, papa, care era un fin cunoscător de artă, cu dilema alegerii, a început o selecţie a celor mai buni maeştri ai timpului pentru decorarea pereţilor, consemneză Carla Serra și Silvia Bombelli, în „Ocolul pământului în 80 de minuni”.

Astfel au fost mai întâi comisionate mai multor artişti bariera din marmură care împarte suprafaţa rectangulară în două secţiuni şi balustrada corului. Apoi le-a venit rândul frescelor, iar pentru asta s-au perindat toţi marii maeştri, printre care Botticelli, Perugino, Ghirlandaio şi Pinturicchio, care au acoperit cu fresce pereţii laterali şi pe cel din faţa altarului.

Însă adevăratele probleme au început în timpul papei lulius II, când pontiful s-a hotărât să aibă de a face cu Michelangelo Buonarroti. Cineva din Vatican l-a calificat drept agonia şi extazul personificate, un artist care picta ca un înger, însă avea un caracter diabolic. Probabil pentru că era într-adevăr foarte urât, după cum îl descrie un prieten bun, Vasari: mărunt, aproape diform, bolnav probabil de sifilis, cu siguranţă murdar, irascibil şi bizar. Cu toate acestea, era capabil să-şi transforme oribilele atribute în frumuseţea sublimă a picturilor sale.

capela-sixitina

(Bolta Capelei Sixtine din palatul Vatican a fost pictată în frescă de Michelangelo între 1508 şi 1512. Artistul a pictat singur cele 33 de scene inspirate din Vechiul Testament, având în centru celebra Creaţie a lui Adam)

La început, în anul 1506, ar fi trebuit să picteze cupola, dar nici nu voia să audă, fiindcă se considera un sculptor şi nimic altceva; de altfel, această opinie îi era împărtăşită de Bramante, care pentru asemenea operă şoptea la urechea papei lulius II numele lui Rafael Sanzio (care oricum a executat câteva tapiserii). Nici nu încape vorbă, l-a repezit papa şi, între 1508 şi 1512, au prins formă nouă istorii din Geneză, inclusiv foarte cunoscuta Creaţie a lui Adam care străluceşte în zona centrală, organizate în trei registre suprapuse.

capela-sixitina2

În singurătate – a alungat aproape toate calfele pe care le solicitase -, practic fără să doarmă, chircit în cele mai ciudate poziţii şi după multe „mofturi” făcute comanditarului său, cu care polemiza violent, Michelangelo a reuşit să creeze ignudi, sibile, profeţi, episoade biblice şi pe strămoşii lui Hristos dând astfel la iveală o capodoperă care a uluit lumea şi a stârnit mândria papei.

Însă chestiunea nu s-a încheiat aici. Cum spune proverbul, pofta vine mâncând. Papa Clement VII s-a înţeles cu maestrul pentru o altă frescă, poziţionată în spatele altarului, pe peretele din fund, care să înfăţişeze de această dată învierea.

capela-sixitina3

(Figura impunătoare a lui Hristos face pandant cu Judecata de Apoi, pictată de Michelangelo în spatele altarului principal între anii 1536-1541. Opera reflectă toată frământarea religioasă a artistului)

Papa a murit înainte de începerea lucrării şi Michelangelo a sperat că, odată cu dispariţia sa, contractul a fost anulat, însă noul pontif, Paul III, imediat ce s-a înscăunat, nu l-a lăsat să scape. Din 1536 în 1541 l-a obligat să picteze Judecata de Apoi.

Au urmat, cum se întâmplase şi cu predecesorul său, nenumărate izbucniri de furie, polemici, îndoieli cu privire la munca lui, nopţi de insomnie, accidente (Michelangelo a căzut de pe schelă şi şi-a rupt un picior, s-a vindecat cu greu şi în vreme îndelungată).

capela-sixitina4

(Fresca înfăţişează sufletele morţilor care se pregătesc să dea piept cu judecata lui Dumnezeu. Este vorba despre 314 chipuri, care includ şi autoportretul maestrului vizibil pe pielea ţinută de Sfântul Bartolomeu la picioarele lui Hristos)

În cele din urmă, după 450 de zile de lucru, pe cei 226 de metri pătraţi ai peretelui s-au materializat 314 personaje care au făcut să se vorbească despre el secole întregi de atunci încolo. Enorme, fremătând de pasiune, puţin îmbrăcate sau nude (în 1564 cele din urmă au fost acoperite la cererea papei Pius IV, care le găsea scandaloase), aceste personaje pictate au depăşit atât raporturile de perspectivă cât şi idealurile Renaşterii.

În total, maestrul a pictat o mie de metri pătraţi de forţă, de milă şi de teroare, autoportretizându-se ironic în Judecata de Apoi, sub înfăţişarea unui Sfânt Bartolomeu jupuit, nu departe de Iisus.

capela-sixitina5

Timpul a distrus ansamblul de fresce. În 1980 a fost începută o restaurare controversată, care a durat 14 ani. Ceea ce puteţi admira astăzi a fost adus la aspectul original şi ar trebui să dureze pentru totdeauna.

Angelina Petra

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here