Ochiul lui Dumnezeu vede toate

0
327

plangIacob şi Maria rămaseră odată acasă singuri. Atunci grăi  Iacob către Maria: „Vino să căutăm prin casă ceva de mâncare şi să mâncăm în tihnă”. Maria îi răspunse: „Dacă mă poţi tu duce undeva ca nimeni să nu ne vadă, atunci voi ţine cu tine”. Bine, zise Iacob, vino dar în cămara cu lapte, acolo o sa mâncăm un blid întreg de smântână”. Maria grăi: „ Acolo ne vede vecinul care taie lemne în uliţă”. „Vino dar în bucătărie, în dulap se află o oală cu miere, o să întingem cu pâine”. Maria răspunse: „Acolo poate să ne vadă vecina, care şade la fereastră şi toarce”. „O să mâncăm mere în pivniţă, zise Iacob, acolo e o beznă de întuneric, încât de bună seamă nu ne mai vede nimeni”.

Maria grăi: „Iacobe, dragă frate! Crezi tu că acolo într-adevăr nu ne vede nimeni? Nu ştii tu nimic despre Ochiul cel de sus, care trece prin ziduri şi despică întunericul?” Atunci Iacob se înspăimântă şi zise: „Ai dreptate, sora mea! Dumnezeu ne vede şi acolo, unde ochii omeneşti nu pot să pătrundă. Să nu facem, deci nicăieri lucruri rele!” Maria era veselă că Iacob s-a pătruns de vorbele ei, şi îi dărui o Icoană frumoasă, care închipuia Ochiul lui Dumnezeu, înconjurat de raze, iar de desubt  era scris: Să nu te-ncrezi în întuneric, toate le vede Cel Atotputernic.

„Oglinda duhovnicească”,  de Protos.Nicodim Măndiţă

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here