Ochii – străjeri al sufletului

2
149

GAND..Filosofii greci spuneau că termenul „om” (antropos) derivă din verbul grecesc „antropein”, care s-ar traduce prin „a privi în sus”. Omul este singura făptură care privește în sus, nu neapărat fizic, ci în prisma scopului, aptitudinilor, constituției și trăirilor sale. Cu brațele și cu picioarele întinse, omul realizează litera X, reprezentând unirea în același punct (suflet și trup) a lumii nevăzute (a transcendenței) cu cea văzută (supusă perisabilității). Cele cinci simțuri ar fi darurile divinității cu care au fost înzestrați muritorii.

Prin gust, omul gustă lumea, prin miros simte parfumurile lumii sau starea de degradare, prin auz o înțelege, iar prin pipăit îi cunoaște forma. Dacă cele patru simțuri intră și ies din suflet, inundând precum marea în flux și reflux, singurul simț al calității celor vămuite rămâne văzul: această spărtură prin care lumea se fluidizează în suflet. Iar la poarta văzului (pleoapele) stă voința. Omul închide și deschide aceste ferestre ale sufletului după gradul împăcării sale cu lumea, conectându-se sau deconectându-se la univers. Ochiul este singurul străjer al sufletului, așezat pe culmea aceluiași versant al voinței: de o parte omul (microcosmosul), de altă parte universul (macrocosmosul). Iar peste ele strălucește Soarele care luminează Ochiul: Dumnezeu. Dacă ochiul n-ar avea lumină el însuși, n-ar putea să pună în lumină lumea. Iar această lumină se revarsă tot de la Dumnezeu.

Mihai Parfeni

Jurnal Spiritual

2 COMENTARII

  1. Dacă ochiul tău este curat, întreg trupul tău este curat. Să încercăm să ne păzim ferestrele sufletului curate, chiar dacă este atâta murdărie în jurul nostru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here