Oamenii se schimbă în ritmul lor, nu în ritmul tău

Nu te lua după ce spun alţii; dacă ei consideră că nu eşti bun de nimic aceasta este doar valoarea ta percepută de ei; e posibil să ai multe calităţi pe care cei din jurul tău nu le cunosc. Valoarea ta percepută nu este imuabilă, adică neschimbată, pentru totdeauna; o poţi îmbunătăţi prin diverse metode. Cea mai simplă metodă de a îmbunătăţii valoarea percepută: obţine o distincţie (un premiu, o diplomă, termina un curs de calificare, o facultate, o recunoaştere, etc.). Dar dacă prin faptul că ai bani pentru că ai părinţi bogaţi şi eşti popular, adică ai o valoare percepută mare, nu fă greşeala să crezi că ai o valoarea mare. Banii nu sunt obţinuţi de tine, nu-i valoarea ta reală!

Trebuie să te cunoşti , să ai încredere în tine. Dacă nu eşti mulţumit, măreşte-ţi valoarea. Numai învăţând lucruri de care au alţii nevoie vei ajunge important, atât în sine cât şi în ochii celorlalţi.  Valoarea ta atrage valoarea  percepută de ceilalți.

Ce înseamnă bunătate, şi cum ne evaluăm faptele? Ţinem minte mai degrabă două fapte bune, decât patru fapte rele făcute în decursul unei săptămâni? Întrebaţi de modul în care gândesc, majoritatea vom spune că am făcut mult bine. Însă lucrurile nu stau întodeauna aşa.

Cine nu s-a pomenit măcar odată vorbind despre “păcatele tinereţii” cu îngăduinţă, simpatie şi chiar nostalgie? Nu realizăm că multe dintre lucrurile pe care le facem în tinereţe nu sunt numai încălcări ale poruncilor, ale voinţei părinţilor, dar şi fapte de-a dreptul periculoase sau nesănătoase. Ba mai mult, chiar şi adulţi fiind, avem tendinţa să ne vedem mereu mai buni decât suntem de fapt, minimizând relele pe care le facem, sau găsim justificări, scuze. Şi poate că tocmai această lipsă de acceptare a responsabilităţii ne face mai toxici pentru cei din jur şi pentru mediul în care trăim.

schimbareCercetătorii de la universitatea “Charles Drew” din Los Angeles au descoperit modul în care “ne păcălim” singuri simţul moralităţii, încercând să ne dăm mai buni decât suntem de fapt. Metoda e simplă: încercam să proiectăm cumva ideea că ceea ce am făcut rău a fost undeva în trecut, iar acum ne-am schimbat. Într-un experiment, participanţii au fost rugaţi să relateze evenimente care i-au făcut să se simtă vinovaţi. Unii au povestit cum au furat cărţi, alţii că şi-au înşelat partenerul, un fost depedent a povestit chiar cum a ameninţat pe cineva cu un cuţit în cadrul unui jaf. Cercetătorii au descoperit că cele mai comune întâmplări au fost cele care implicau furtul, adulterul şi minciună. Însă poate cel mai important este plasarea acestor evenimente în timp. Rugaţi să povestească fapte rele comise, oamenii au povestit evenimente care aveau loc, în medie, cu 10 ani înainte de experiment. Rugaţi să povestească faptele bune comise, toţi au relatat evenimente recente. Explicaţia este simplă: oamenii au tendinţa să spună că au greşit în trecut, dar ca între timp s-au schimbat.

Studiul demonstrează destul de clar că avem tendinţa să ne păcălim singuri, când vine vorba de bunătate. Însă pentru cei ghidaţi de credinţă, nu este niciodată nevoie de un război al faptelor bune. Dacă trăim în lumea lui Iisus, cu legile date de El şi după pildele Sale, nu trebuie să ne minţim singuri. După legea dată de Iisus, nu există decât fapte bune.

Lăsând însă la o parte trucurile pe care le folosim pentru a “îndulci” cumva imaginea pe care o avem asupra noastră, studiul mai arată şi o parte pozitivă a omului. Psihologii spun că cea mai bună imagine pe care o avem este cea pe care o proiectăm în viitor. Oamenii tind mereu către mai bine!

Sursa: psiho-spiritualitate.blogspot.com

Jurnal Spiritual [fbshare type=”button”] [google_plusone size=”standard” annotation=”none” language=”English (UK)”]        [fblike style=”standard” showfaces=”false” width=”450″ verb=”like” font=”arial”]

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here