Oamenii cu minte

Oamenii cu minte si sufletul rational

0
190
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Oamenii cu minte
Oamenii cu minte

Oamenii cu minte si sufletul rational

Oamenii cu minte -”Oamenii se socotesc raționali. Însă pe nedrept, căci nu sunt raționali. Unii au învățat cuvintele și cărțile vechilor înțelepți. Dar oamenii cu minte, sau raționali sunt numai aceia care au sufletul rațional, pot să deosebească ce este binele și ce este răul. Se feresc de cele rele și vătămătoare sufletului și toată grija o au spre cele bune și folositoare sufletului. Iar acestea le săvârșesc cu multă mulțumire către Dumnezeu. Numai aceștia trebuie să se numească oameni raționali.” (Sf. Antonie cel Mare, Învățături despre viața morală a oamenilor și despre buna purtare, în 170 de capete, 1.)

Sfinții Părinți sunt cunoscuți prin atenția la detalii

Dar și prin viziunea lor holistică, prin sentimentul întregului, ansamblului, pe care nu-l pierd niciodată. De asemenea, ei preferă cuvintele dumnezeiești care îi îndeamnă să fie perfecționiști (Matei 5: 48). Sau să se roage neîncetat (I Tesaloniceni 5: 17), și nu pe cele care trasează standarde minimale, cum ar fi ”dreptul abia se mântuiește” (I Petru 4: 18).

Rațiunea, sau logosul, reprezintă o capacitate, o putere a sufletului, pe care omul cu minte o prețuieste în mod deosebit. Ea îi deosebește de celelalte făpturi, numite neraționale. Si îi diferențiază de semenii lor iraționali, care nu și-o folosesc sau o mânuiesc greșit. Ea funcționează împreună cu celelalte puteri ale sufletului, in care oamenii  cu minte se disting de cei cazuti.

Sf. Antonie cel Mare a îmbrățișat viața monahală

Intr-o vreme când aceasta abia se înfiripa, se organiza, își scria regulile. Era egiptean, de etnie coptă, dar un adevărat theodidact. Nu autodidact, ci theodidact, adică învățat de Dumnezeu, la școala experienței, luptelor duhovnicești.

Sf. Antonie consideră că nu acumularea de cunoștințe, de știință, face omul cu minte, sau  rațional, nici exersarea memoriei. Cât de adevărate sună aceste cuvinte într-un veac plin de specialiști, de tipărituri, de informație digitală. Insă din ce în ce mai gol de valori, încât oamenii necredincioși își permit foarte ușor să nu mai pună preț pe omul cu minte sau rational. Creștinismul nu a impresionat prin discurs, orice argument găsește ușor contraargument. Putem audia sau viziona sute de dezbateri disponibile gratuit pe toate canalele media și observa impasul în care ajung la sfârșit.

Știința a progresat, dar nu și cunoștința

Alegerile sunt la îndemână, dar nu și discernământul. Intelectual însemna cândva omul înzestrat cu înțelegere, astăzi se etichetează astfel cu generozitate- omul cu o diplomă de studii superioare.

În aceste condiții, nu ne mirăm că Sf. Antonie nu acordă așa ușor titlul de persoană rațională. Nu acceptă mărturia de sine, autopromovarea la statutul de om cu minte. Ci acordă titlul de cinste acelora care au reușit să pună în practică cele studiate. Si nu oricum, ci în funcție de etalonul moral, noțiunile și categoriile de bine și rău.

Crestinul trebuie sa deosebeasca binele de rau, prin exercitiu

A fi capabil de a deosebi grâul de neghină ține de o înmănunchere a rațiunii cu dorințele și impulsurile, care sa duca la fapte bune. Mai mult, Sf. Pavel spune că simțurile credinciosului trebuie să deosebească prin obișnuință, prin exercițiu, binele de rău (Evrei 5: 14). Pentru ca cele două repere să fie stabile. Iar conștiința, un senzor intern care înglobează și rațiune, și simțire, și voință, devine sigură și neșovăielnică. Doar dacă toată grija omului, încordarea lui, nevoința sa, este îndreptată spre folositor și bine.

Răul nu se cunoaște prin experiența lui, atenționează Avva Antonie

Ci prin lupta cu patimile, păcatele, poftele, pornirile, tot ce este rău și nociv, vătămător. Omul contemporan își urmărește gândurile, pornirile, vorbele și acțiunile, dar experimentează. Omul vrea să se convingă ”științific”, pe pielea lui, ceea ce îl îndepărtează de repere, de adevăr, și apoi, experimentat, se plânge de abrutizare și blazare. Atunci când redefinim binele și răul, experimentăm pe seama noastră și a comunității în care trăim un alt bine și alt rău. Căutăm să ne redefinim propria percepție a ceea ce ne convine și ce nu, ce ne tulbură și ce nu. Ce ne împlinește și ce ne pustiește, intrând într-un cerc vicios în care alimentăm nimicul. Deșertăciunea care crește în lăuntrul nostru,  pe care nu-l etichetăm ca distructiv din cauza efortului de a ne reeduca gândirea și simțirea.

Binele si raul tin de Dumnezeu

Sf. Antonie menționează și un alt element, săvârșirea tuturor acestora cu multă mulțumire către Dumnezeu. Adică rațiunea, logosul, caracterizează pe cineva când acesta a primit pe Logosul, Cuvântul lui Dumnezeu. Rațiunea a toate câte sunt, Domnul Iisus Hristos, Cel ce este Calea, Adevărul și Viața (Ioan 14: 6). Binele și răul nu țin de un curent filozofic naturalist, ci de Dumnezeu. Acesta   întruchipează și ipostaziază rațiunea, binele și răul. Etalonul lor intern, Iisus Hristos, pururea dăruit credincioșilor prin Sf. Împărtășanie, schimbă genetica trupească și sufletească a omului. Curățind-o, sfințind-o și statornicind-o în bine. Atitudinea creștinului este de mulțumire, și încă multă, bogată, pentru darul neprețuit de a duce o viață  veritabilă. Ințeleaptă, plină de sens, un sens care aduce din ce în ce mai multă liniște.

Pr. George Chirița

Jurnal Spiritual

Mai multe articole ale acestui autor puteţi citi aici

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here