Oameni care au fost… Un scriitor – călător de excepţie: Mihai Tican-Rumano

0
68

Oameni care au fost… Un scriitor – călător de excepţie: Mihai Tican-Rumano

Motto:

          „Nesațul meu de a călători n-a fost alimentat de nicio ambiție deșartă, pentru că pe acest tiran l-am purtat în mine, așa cum își poartă licuriciul lumina.”- Mihai Tican-Rumano

     Stimaţi cititori, în continuarea altor incursiuni în biografiile unor oameni din trecutul nostru istoric pe aici, pe la „Jurnal Spiritual”, vă propun o altă călătorie cu „maşina timpului” şi să ne-aducem aminte, în câteva cuvinte, de o altă personalitate deosebită, din „panoplia” cu oameni de excepţie care au reprezentat repere de excepţie în existenţa românească.Este vorba despre Mihai Tican, un scriitor şi călător român pe mapamond, cel ce şi-a atribuit numelui său original şi pe cel de Rumano, adică Românul.
       Mihai Tican Rumano, născut la 2 iulie 1893, în Berevoiești, județul Argeș şi decedat la 20 martie 1967, la București, a fost un scriitor român, faimos călător, veritabil globe-trotter din perioada interbelică și pasionat colecționar de artă. A publicat câteva lucrări și sub pseudonimul Michel Tican. Având un pronunţat spirit de aventură, avid de călătorii şi cunoaşterea de locuri exotice, Mihai Tican-Rumano şi-a câştigat faima în străinătate înainte de a fi cunoscut şi apreciat pentru cărţile sale în România. Ce-i drept, nici astăzi nu este prea cunoscut  aici, la noi acasă, fapt care confirmă, încă o dată, vechea vorbă care zice că nimeni nu-i profet în ţara lui…
       A avut o viaţă spectaculoasă, cu călătorii în toată lumea: a fost în America de Sud, în America Centrală şi de Nord, după care a fost în Australia şi Noua Zeelandă, iar apoi în Congo (colonie belgiană la acea vreme), în Africa de vest şi în cea centrală. S-a întors, de mai multe ori,în Africa, continent de care a fost fascinat, pentru a vizita şi coasta răsăriteană, după ce a locuit o vreme în Spania şi a publicat cărţi de călătorie în spaniolă, traduse ulterior şi în română, scrieri ce au avut un mare succes în perioada interbelică.
       În anul 1934, la Addis Abeba, Mihai Tican-Rumano a fost primit de împăratul Haile Selassie I al Etiopiei, după care și-a consemnat experiențele sale abisiniene ( nume sub care erau cunoscute meleagurile etiopiene de azi), în cartea „Abisinia”, lucrare apărută în anul 1935 cu o prefață scrisă de istoricul şi publicistul Radu D. Rosetti. În contextul agresiunii comise de Italia lui Benito Mussolini împotriva Abisiniei şi recunoscător față de contribuția avută de Mihai Tican Rumano în promovarea internaţională a cunoștințelor de istorie și civilizație despre poporul etiopian, prin cartea sa „Abisinia”, care a fost tradusă în limba spaniolă, cu titlul: „Viaje a través de la Etiopia de hoy”, împăratul Haile Selassie i-a conferit scriitorului român Ordinul „Steaua Etiopiei”, în grad de ofițer. Ceea ce, trebuie să recunoaştem, nu-i puţin lucru!…

         Mihai Tican Rumano a avut o viaţă demnă de un scenariu de film. La cincisprezece ani, ajunge băiat de prăvălie la un negustor din Câmpulung-Muscel, iar apoi „îşi ia lumea-n cap” şi pleacă la Bucureşti, de unde ia drumul Brăilei pentru o perioadă şi ajunge apoi la Constanţa. De aici va călători în lume şi va scrie aproape patru decenii pe tot mapamondul.

        Mihai Tican a stat la Constanţa pentru o scurtă perioadă, iar apoi s-a îmbarcat, ca ajutor de bucătar, pe un vapor sub pavilion italian. După ce a lucrat câteva luni ca băiat de prăvălie în sudul Italiei la un proprietar pe nume Don Rafael din Napoli, Mihai Tican îşi continuă călătoria până la Mogadiscio, capitala Somaliei şi ia cunoştinţă, pentru prima dată, cu Africa. După prima sa experienţă africană, se îmbarcă apoi pe un vas spre America de Sud, cu destinaţia Argentina, ţară în care Mihai Tican-Rumano a cunoscut nenumărate satisfacţii dar şi neîmpliniri ale unei vieţi trăite la întâmplare în întâlnirea cu soarta…
        A locuit pentru o perioadă de paisprezece ani în Argentina, ţară în care Mihai Tican începe o existenţă fascinantă, plină de aventuri, cu trăiri diverse oferite de miracolul unei lumi pline de culoare, viaţă şi întâmplări nebănuite. În cei paisprezece ani cât a adăstat în Argentina, Mihai Tican-Rumano a lucrat, atât ca hamal, cât şi ca şofer şi publicist. O întâmplare fericită a vieţii sale face ca, la Buenos Aires, în capitala argentiniană, să fie luat sub „aripa ocrotitoare” a unei familii binevoitoare, familie care-i oferă posibilitatea continuării studiilor începute şi neterminate acasă, în ţară.
        Ulterior îşi valorifică o capacitate înnăscută de veritabil autodidact, îşi îmbogăţeşte cunoştinţele generale şi învaţă limbile spaniolă, franceză, portugheză şi greacă. Călător prin vocaţie, din Argentina pleacă spre America de Nord, vizitând Mexicul, SUA şi Canada, va merge în Australia, Noua Zeelandă şi Antile. La numai nouăsprezece ani ani începe să îşi valorifice talentul scriitoricesc şi cel jurnalistic şi publică însemnări de călătorie în gazete din La Plata şi Buenos Aires sub numele de Mihai Tican, nume la care va adăuga ulterior pseudonimul său literar Rumano, adică Românul. Probabil că i se făcuse dor şi de Argeşul său natal şi a ţinut să se mândrească şi cu originea sa…
        Poate tocmai de aceea, apropo de dorul de meleagurile natale, în anul 1916, lui Mihai Tican îi apare la Buenos Aires volumul intitulat „Despre pământul drag al patriei mele” cuprinzând descrieri ale plaiurilor româneşti. Începând să fie tot mai cunoscut în mediul jurnalistic şi publicistic de limbă spaniolă, a colaborat cu mai multe ziare din Barcelona şi Madrid publicând diverse însemnări de călătorie. În anul1923, Mihai Tican îl cunoaşte în portul sud-american La Plata pe belgianul Georges Laffite, reprezentantul unei case de comerţ din Congo-ul belgian cu care leagă o strânsă prietenie şi cu care va explora ţinuturile africane.
       La iniţiativa lui Laffite face prima călătorie pe pământ african, călătorie care-l va fermeca şi care-l va urmări, prin consecinţe, toată viaţa. Astfel, timp de un an şi o lună, însoţit de amicul Laffite colindă prin Africa de Vest, vizitând Senegalul, Mauritania, Guineea, Sierra-Leone, Coasta de Fildeş, Congo, Angola, Nigeria, Gabon şi Liberia. Un veritabil tur de forţă!… La întoarcerea din Africa se opreşte la Madrid, iar în anul 1924, pentru a-şi ostoi dorul de ţară, revine pentru o scurtă perioadă în România, pe care o găseşte mai Mare… În perioada anilor 1924-1931 locuieşte preponderent în Spania, perioadă a vieţii sale „colorată” cu alte călătorii prin lumea largă. În anul 1925 pleacă din Barcelona, oraşul activităţii sale publicistice şi literare, pentru a face o expediţie de vânătoare de-a lungul fluviului Congo.
         În anul 1927 începe să publice multe articole şi însemnări de călătorie în diverse gazete şi reviste din Barcelona şi Madrid. În anul 1930 vede lumina tiparului la Barcelona, unde vor fi publicate toate cărţile sale ulterioare scrise în limba spaniolă, prima carte de călătorie al lui Mihai Tican-Rumano: „La Vida del Blanco en la Tierra del Negro” (adică „Viaţa albului în ţara negrului”). În anul 1928 publică noi cărţi în spaniolă, cărţi care îl vor face foarte cunoscut în lumea literară şi publicistică de limbă spaniolă. Printre aceste cărţi se numără şi:„Pierduţi printre fiare”, volum netradus în română, „Omul maimuţă şi femeile lui”, „Dansul canibalilor”, „Monstrul apelor”, „Lacul cu elefanţi” sau „În inima pădurii virgine”, volum netradus în română.
        Pentru a reface legătura sa cu ţara de origine, Mihai Tican trimite şi publică însemnări de călătorie în ziarele Universul şi Curentul. Cezar Petrescu scrie în Curentul din 2 din 29 iunie 1928 medalionul: „Un explorator român necunoscut în România – Mihai Tican-Rumano”. Mihai Tican a fost şi creator de presă şi a înfiinţat un ziar în Spania, periodic în care au publicat şi istoricul Nicolae Iorga şi scriitorul Victor Eftimiu. Între anii 1928 şi 1929, Mihai Tican- Rumano este acreditat ataşat de presă onorific al României la Madrid, publicând, secvenţial, romane de călătorie şi aventuri, fructificând experienţa sa bogată din călătoriile întreprinse.
       În anul 1929 editura ziarului „Universul” îi traduce în română cartea „Viaţa albului în ţara negrului”, iar între 1929-1930 scoate la Barcelona ziarul „Dacia”, săptămânal hispano-român în care popularizează plaiurile româneşti şi cultura ţării natale. Cred că este bine să menţionăm că acest ziar apărea în mai multe limbi, în spaniolă, franceză şi română. În paginile ziarului său şi-au găsit loc rândurile scrise de români cunoscuţi cum au fost: Nicolae Iorga, Liviu Rebreanu, Ion Minulescu, Cezar Petrescu sau Victor Eftimiu. În aceeaşi publicaţie, Mihai Tican-Rumano publică frecvent articole despre folclorul românesc, artele populare decorative şi alte articole în care face cunoscută istoria, cultura şi civilizaţia românească.
       În anul 1930, Editura Cartea Românească îi tipăreşte volumul, tradus în mai multe limbi „Lacul cu elefanţi” cu o prefaţă scrisă de Manuel Rivas, iar Editura Universul – „Sărbătoarea luptelor cu tauri, regulile şi istoricul lor” cu o scrisoare introductivă şi prefeţe de Liviu Rebreanu, Corneliu Moldoveanu şi Ionescu Sion. În anul 1931, Mihai Tican revine şi se stabileşte acasă în România şi activează ca redactor la ziarul Universul. În acelaşi timp, profitând de răspândirea radioului în România, a început şi întreţinut o ferventă colaborare cu Radioul national printr-o serie lungă de emisiuni şi conferinţe radiofonice.
       Tot în anul 1930, la 29 octombrie, „se aşează la casa lui” şi se căsătoreşte cu avocata Silvia Petrescu. În l932 i se face onoarea de a fi primit ca membru al Societăţii Scriitorilor Români. Continuă colaborările şi menţine strânse relaţii de amiciţie cu Liviu Rebreanu, Radu Rosetti, Dimitrie Gusti, Ion Minulescu, Corneliu Moldoveanu, Mihail Sadoveanu, Cezar Petrescu, Cincinat Pavelescu sau Ion Luca.
       Spiritul său de călător nu-i dă pace, iar în decembrie 1934 porneşte într-o nouă călătorie, de această dată în estul Africii, parcurgând itinerariul Istanbul- Bosfor- Marea Marmara-Marea Egee-Pireu-Beirut-Haifa-Alexandria-Port Said- Marea Roşie-Djibouti-Abisinia. La sfârşitul anului 1935 apare în două ediţii volumul monografic „Abisinia”, prefaţat de Radu D. Rosetti, carte care-i figurează şi astăzi la loc de cinste în panoplia monografică al Etiopiei.
       Scriitorul Mihai Tican-Rumano primeşte de la împăratul Haile Selassie, drept recunoştinţă pentru popularitatea făcută ţării sale Ordinul „Steaua Etiopiei”, în grad de ofiţer. Împreună cu soţia sa, face o călătorie în Spania, de care i se făcuse dor, la sfârşitul anului 1935 şi începutul anului 1936. În Spania este martor al victoriei Frontului Popular Spaniol în alegerile din februarie 1936, iar în luna martie, pentru meritele deosebite în sprijinirea aspiraţiilor poporului spaniol, prin articolele şi cărţile sale, preşedintele Republicii Spaniole, Alcado Zamora, i-a decernat medalia de „Cavaler al Ordinului Republicii”.
         În anul ce a urmat, în 1937, îi apare la Editura Cugetarea un volum de „sorginte” poliţistă despre lumea localurilor şi cazinourilor de noapte, cu titlul „Nopţi barceloneze. Bario Chino” cu o prefaţă scrisă de amicul său Liviu Rebreanu. Între anii 1945-1947, Mihai Tican ocupă un post de corespondent de presă străină pentru limbile spaniolă şi portugheză, post pe care-l deţinuse, de fapt, cu intermitenţe, şi mai înainte. Mihai Tican a fost şi un pasionat colecţionar de artă şi a colecţionat obiecte de artă de pe toate meridianele pe unde a călătorit. Nu le-a ţinut doar pentru el şi, spre sfârşitul vieţii, a donat muzeului din Câmpulung-Muscel 245 de tablouri, sculpturi şi alte obiecte de valoare artistică.
        În anul 1950, Mihai Tican-Rumano se îmbolnăveşte la plămâni, contractând o insuficienţă respiratorie, care-l va urmări şi chinui până la moarte. La 5 septembrie 1959, Mihai Tican-Rumano donează muzeului din Câmpulung-Muscel un număr de 170 de tablouri în ulei, acuarelă, cărbune, tuş şi desen şi 27 de sculpturi. Astăzi colecţia donată de Mihai Tican-Rumano numără peste 245 de obiecte. Printre donaţii se numără opere semnate de Nicolae Grigorescu, Ştefan Luchian, Henri Catargi, Lucian Grigorescu, C.D. Mirea sau C. Baraschi.
        La Berevoeşti, satul său natal pe care nu l-a uitat niciodată, oriunde l-ar fi purtat paşii pe glob, a înfiinţat un muzeu rural de artă plastică pe care l-a înzestrat cu 178 de tablouri, la care s-au mai adăugat şi alte donaţii ulterioare.Clădirea muzeului din Berevoeşti, construită în 1936, cu destinaţia de şcoală, a fost renovată în 1985. În anul 1964 îi apar, sporadic, în unele ziare, însemnări despre locurile natale precum şi despre fauna şi flora exotică a pădurilor africane pe care le cunoscuse atât de bine.
       Ca o „pată de culoare” a vieţii sale nu putem uita să menţionăm faptul că împăratul Etiopiei, Haile Selassie, fiind oaspete al României pe timpul regimului lui Gheorghe Gheorghiu-Dej îl revede la Bucureşti pe autorul lucrării „Abisinia”, Mihai Tican-Rumano, acesta fiind invitat ca oaspete de onoare al împăratului la dineul oferit de Gheorghe Gheorghiu-Dej.
        În anul 1967, insuficienţa respiratorie de care suferea de la începutul anilor ‘50 i se agravează, iar la 20 martie, în acelaşi an, Mihai Tican-Rumano trece la cele veşnice, după o viaţă palpitantă, plină de aproape patru decenii de călătorii pe o tot globul. A lăsat în urma sa nu mai puţin de patruzeci de cărţi şi nenumărate articole scrise-n lumea largă, scrieri care l-au consacrat definitiv în literatura română de călătorie.
         Din păcate, aşa cum spunea amicul său, scriitorul Cezar Petrescu în anul 1929: „Mihai Tican-Rumano este un explorator și călător celebru, un scriitor de călătorii la fel de celebru, dar necunoscut în România”… Şi tot din păcate, spusele lui  Cezar Petrescu sunt astăzi mai actuale ca niciodată!…
       Am să închei această scurtă trecere în revistă a vieţii celui ce a fost scriitorul şi călătorul neobosit Mihai Tican-Romano prin a-i cita vorbele spuse de el către apusul vieţii: „Nesațul meu de a călători n-a fost alimentat de nici o ambiție deșartă, pentru că pe acest tiran l-am purtat în mine, așa cum își poartă licuriciul lumina“- Mihai Tican-Rumano.

       Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre cine a fost Mihai Tican-Rumano, sursele de mai jos vă stau la dispoziţie.

Gânduri bune tuturor din „pridvorul” de sub Tâmpa!

Al dumneavoastră,

Nicolae Uszkai

Alte articole găsiţi aici.

Surse:

Valentin Borda: „Pe urmele lui Mihai Tican Rumano”, Editura Abeona, București, 1992

http://arhivelenationale.ro/site/download/inventare/Tican-Rumano-Mihai.-1905-1981.-Inv.-1849.PDF

https://www.anticariatbazar.ro/autori/Mihai_Tican_Rumano/

https://www.cartepedia.ro/autor/mihai-tican-rumano-26047

http://www.evenimentulmuscelean.ro/index.php/cultura/20117-mihai-tican-rumano-scriitorul-si-exploratorul-muscelean-atat-de-putin-cunoscut

http://www.diacronia.ro/ro/indexing/details/V1295/pdf

https://www.bjarges.ro/casa-memoriala-mihai-tican-rumano/

https://www.rri.ro/es_es/mhai_tican_rumano_el_escritor_viajero-10528

http://amfostacolo.ro/im.php?id=67884

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here