Oameni care au fost… Ştefania Mărăcineanu, chimistă și fiziciană română

0
166

 Oameni care au fost… Ştefania Mărăcineanu, chimistă și fiziciană română

          Stimaţi cititori, prin aceste câteva modeste rânduri, caut să aduc în atenţia celor ce adăstaţi pe aici, pe „aleile” Jurnalului Spiritual precum şi în memoria colectivă o personalitate, care, din cauza dezinteresului voit sau ne-voit al factorilor în drept, este ascunsă cunoaşterii publice de acea cortină a uitării care este, de prea multe ori, trasă peste cei care au contribuit la progresul umanității și la ridicarea prestigiului din ce în ce mai „clătinat” al poporului român.

    Pe vremea când foarte puţine femei erau în lumea ştiinţei, o româncă lucra pentru obţinerea doctoratului în laboratorul lui Marie Curie, la Paris, cercetând radioactivitatea. L-a obţinut în numai doi ani, între 1922 şi 1924. Ştefania Mărăcineanu a fost prima fiziciană româncă importantă. Românca Ştefania Mărăcineanu este savanta considerată un adevărat fenomen în lumea ştiinţifică europeană.

          A fost o fiziciană inspirată, care a formulat o serie de ipoteze despre radioactivitatea artificială. A încercat apoi să obţină ploaie artificială cu ajutorul radioactivităţii artificiale. Ștefania Mărăcineanu, născută la 17 iunie 1882, fiind declarată pe 18 iunie 1882București şi decedată la 15 august 1944 (deşi în documentele Cimitirului Bellu apare, eronat, pe 18 martie 1947) a fost o chimistă și fiziciană română de renume internațional, care a formulat teorii despre radioactivitateradioactivitatea artificială și procedeul de declanșare artificială a ploii.

        Ștefania Mărăcineanu s-a născut în București. Se știu foarte puține detalii despre viața ei timpurie, cu excepția faptului că  lăsa să se înţeleagă că a avut o copilărie nefericită, despre care ea nu a vrut să vorbească. Este posibil să fi făcut parte dintr-o familie relativ înstărită. A studiat la Liceul „Elena Doamna” din București și apoi a urmat cursurile Facultății de Științe Fizico-Chimice, pe care a absolvit-o în 1910. A activat o perioadă ca profesoară la Școala Centrală din București, o școală publică de fete.

         Începând din 1922, cu ajutorul unei burse, Ștefania Mărăcineanu a urmat cursurile de radioactivitate ținute de Marie Curie la Institutul Radiului din Paris. În 1924 și-a susținut lucrarea de doctorat cu titlul „Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux” la Universitate Sorbonne din Paris pentru care a primit calificativul „Très Honorable”. Cu o scurtă întrerupere, rămâne în continuare șase ani la Paris pentru a studia efectul radiației solare asupra substanțelor radioactive. Una dintre sarcinile sale în laboratorul Curie a fost măsurarea cu precizie a timpului de viaţă a poloniului, element radioactiv descoperit de Marie Curie.

         Pe când studia radioactivitatea poloniului, Ștefania Mărăcineanu a observat că timpul de înjumătățire al poloniului pare să depindă de materialul pe care este depozitată proba de poloniu. Explicația dată de ea acestui fenomen a fost că particulele alfa emise de poloniu ar transforma materialul substratului într-un element radioactiv. A mai pus la punct şi o metodă de măsurare a surselor intense de particule alfa. La terminarea doctoratului a încercat să obţină postul de şef al Laboratorului Român de Radioactivitate care urma să se înfiinţeze în România. Din motive necunoscute (a fost refuzată sau postul respectiv nu a mai fost înfiinţat), nu a obţinut slujba şi a lucrat încă un an în laboratorul Curie. Apoi a lucrat cu faimosul astronom Frances Deslandes până în 1930 când s-a întors în România.
         În anul 1930 s-a întors în România și a devenit colaboratoare a profesorului Dimitrie Bungențianu la Universitatea din București, reușind să creeze cu mijloace proprii primul Laborator de Radioactivitate din România. Cu ajutorul profesorilor Bungențianu și Nicolae Vasilescu-Karpen experimentează o metodă de declanșare a ploilor artificiale prin dispersarea de săruri radioactive în nori. Ştefania Mărăcineanu s-a lansat şi în alte ipoteze controversate, cum ar fi influenţa razelor de soare sau chiar a apei de ploaie asupra radioactivităţii. Ipoteza că razele de soare ar putea induce radioactivitate artificială a fost dezbătută îndelung în comunitatea ştiinţifică de atunci, având suporteri şi opozanţi, atât în Franţa, cât şi în Germania şi Anglia. Se pare că disputa a fost destul de aprinsă şi a contribuit la izolarea Ştefaniei Mărăcineanu de grupul de la laboratorul Curie.
       Fenomenul de radioactivitate artificială a fost observat în mod clar şi confirmabil de soţii Irène şi Frederic-Joliot Curie, care au primit premiul Nobel pentru aceasta. Ştefania Mărăcineanu a lansat ipoteza radioactivităţii artificiale (sau radioactivităţii induse) înaintea celor doi Curie. Este de necontestat că a emis ipoteza radioactivităţii induse înaintea soţilor Curie (Irène şi Frederic-Joliot). În 1935, Premiul Nobel pentru chimie a fost atribuit lui Frédéric Joliot-Curie și Irène Joliot-Curie pentru descoperirea radioactivității artificiale. Ștefania Mărăcineanu a exprimat consternarea ei pentru faptul că Irène Joliot-Curie folosise o mare parte din observațiile sale de lucru referitoare la radioactivitatea artificială, fără să menționeze aceasta.

        Ștefania Mărăcineanu a susținut public că a descoperit radioactivitatea artificială în timpul anilor ei de cercetare din Paris. Ca o destăinuire, spre consolare în urma nedreptății ce i s-a făcut, Ștefania Mărăcineanu îi scria prietenei sale Șisa Meitner (1936) o scrisoare prin care-și exprima dezamăgirea că Irène Juliot-Curie, fără știrea și acordul ei, a folosit mare parte din munca sa, în special cea legată de radioactivitatea artificială, în lucrarea sa.

        Fiind profund dezamăgită pentru nedreptatea ce i s-a făcut, nefiind cooptată la Premiul Nobel pentru chimie pe anul 1935, spera că va obține un grad didactic superior la Universitate. Dar și această dorință îndreptățită i se refuză… Pe principiul că nimeni nu-I profet în ţara sa… Ca unică soluție, hotărăște să-i scrie Regelui Carol al II-lea: „Numirea mea s-ar putea face pe aceeași cale excepțională ca o recompensă a descoperirii radioactivității artificiale, care este a mea și de al cărui fruct s-a bucurat doamna Joliot-Curie. Domnul decan al Facultății de Științe și o parte din profesori mă sacrifică, pentru a nu-i nemulțumi pe soții Joliot-Curie, de care, zic dumnealor, au nevoie…”. Nu a primit vreun răspuns…

        În anul 1936, după această nedreaptă nerecunoaştere a sa, publică, la București, cartea „Radioactivitatea”, oferindu-i astfel ocazia de a se confesa public: „Scriind această carte îmi îndrept prinosul de recunoștință memoriei regretatului și bunului nostru Rege Ferdinand I, care ani de-a rândul mi-a acordat Înaltul Său sprijin moral și material. Aparatele de Laborator ce le pun azi la dispoziția studenților sunt acelea ce mi le-am procurat la Paris, din Regescul Său ajutor”.

         A fost membru corespondent al Academiei de Științe din România începând cu 21 decembrie 1937. Ștefania Mărăcineanu s-a îmbolnăvit de cancer, cauzat de multiple iradieri, și a murit la data de 15 august 1944. Ştefania Mărăcineanu, savanta ce susţinea că „răsplata pentru cercetătorul devotat ştiinţei nu vine din afară, ci sunt fiorii de fericire pe care îi are la descoperirea adevărului”, a murit cu un an înaintea folosirii celor două bombe atomice la Hiroshima şi Nagasaki.

       Ştefania Mărăcineanu s-a ocupat şi de fenomenele meteorologice, reuşind, cu sprijinul profesorilor Bungeţianu şi Vasile Karpen şi al aviatorului Bâzu Cantacuzino, să descopere procedeul de declanşare artificială a ploii cu ajutorul unor săruri radioactive şi să stabilească legătura între cutremure şi precipitaţii. În 1931 a provocat prima ploaie artificială din lume în Bărăgan, continuând cercetările în Algeria, cu sprijinul guvernului francez. A semnalat pentru prima dată că în ajunul producerii unui cutremur creşte radioactivitatea în zona epicentrului.

         Principalele sale lucrări au fost: „Actions spéciales du soleil sur la radioactivité du polonium et du plomb” (Paris, 1926), „Radioactivitatea şi constituţia materiei” (Bucureşti, 1929), „Radioactivité, soleil, pluie artificielle” (Bucureşti, 1934) şi „La radioactivité du globe, les radiations et les tremblements de terre. Les pluies et les tremblements de terre”.

        Ștefania Mărăcineanu a studiat legătura dintre radioactivitate și ploi, iar mai târziu relația dintre cutremure și precipitații. Ea s-a lansat și în alte ipoteze controversate, cum ar fi influența razelor de soare sau chiar a apei de ploaie asupra radioactivității.  Ipoteza că razele de soare ar putea induce radioactivitate artificială a fost dezbătută îndelung în comunitatea științifică de atunci, atât în Franța, cât și în Germania și Anglia. Se pare că disputa a fost destul de aprinsă și a contribuit la izolarea Ștefaniei Mărăcineanu de grupul de la laboratorul Curie.
           Pe baza informaţiilor existente rezultă că Ştefania Mărăcineanu a fost o bună fiziciană, recunoscută ca atare de Marie Curie în scrisoarea de recomandare trimisă Ministerului Român al Ştiinţelor.Ştefania Mărăcineanu a activat în fizică pe vremea când femeile în ştiinţă erau foarte rar întâlnite, fiind foarte pasionată şi perseverentă. Poate însă prea vehementă în susţinerea teoriilor proprii în discuţiile cu restul comunităţii ştiinţifice. Este bine, totuşi, să nu uităm că Ștefania Mărăcineanu a obținut Brevetul de Invenție nr. 18547 din anul 1930, „Mijloc de a provoca ploaia”, fiind prima persoană care a putut realiza această importantă cucerire a omului, de pe întreg globul pământesc.
       Uitată și marginalizată în țara ei, dar apreciată în întreaga lume, poate-și va găsi un loc binemeritat în mai multe lucrări enciclopedice românești care o vor putea impune și în cele universale. Ştefania Mărăcineanu se numără printre acele personalități din cultură sau știință care au marcat dezvoltarea lumii prin realizările lor, printre acei români care, prin creativitate, muncă și curaj, au adus România între țările care au îmbogățit cunoaşterea universală. Şi merită câteva secunde din viaţa noastră să ne aplecăm gândul în a ne aduce aminte de ea!…

        Dacă doriţi să aflaţi mai multe despre cine a fost Ştefania Mărăcineanu, sursele de mai jos vă stau la dispoziţie:

Surse:

Gânduri bune tuturor din „pridvorul” de sub Tâmpa şi la bună revedere!

Al dumneavoastră,

 Nicolae Uszkai

Alte articole găsiţi aici.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here