O zi de viaţă sfântă – Cum să te rogi fără obstacole

0
234
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI

 

tumblr_mjykwdsXgm1rkghcuo1_1280-680x584

Din cauza obişnuinţei îndelungate cu ele, rugăciunile învăţate sau citite dintr-o carte sunt câteodată spuse fară atenţie la conţinutul lor şi, prin urmare, noi nu ne rugăm, ci doar credem că ne rugăm. Din această cauză ne putem uneori ruga folosind alte cuvinte decât cele din rugăciunile date de sfânta biserică, explică Mitropolitul Grigorie al Sankt Petesburgului, în lucrarea sa “O zi de viaţă sfântă – Sfaturi practice pentru organizarea vieţii creştinului”.

În cazul acesta, respectă cu grijă următoarele:

1. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu că te-a păzit în noaptea ce a trecut şi îţi dă timp de pocăinţă şi îndreptare, căci fiecare zi este pentru noi una nouă, şi nu una meritată, căci nici o zi nu urmează automat după noapte.

Foarte mulţi oameni, după ce s-au culcat seara, nu s-au mai sculat în această viată, ci în cea viitoare, în veşnicie. Este aşa de greu pentru un om să-şi piardă viaţa? Câteodată şi o mică sperietură ne poate produce moartea. Nici o noapte nu trece fară ca mulţi oameni să moară în acest timp. Ce superioritate avem faţă de cei care au murit noaptea trecută?

N-am putea şi noi muri? Da, am putea, foarte uşor. Dar cine ne-a salvat de la moarte, dacă nu Atotbunul, Atotmilostivul Dumnezeu, care neîncetat aşteaptă pocăinţa şi îndreptarea noastră? Ne-a salvat şi ne-a mai dat o nouă zi pentru mântuirea sufletului. Nu putem atunci să-I mulţumim lui Dumnezeu? Să-I mulţumim lui Dumnezeu în fiecare dimineaţă, din tot sufletul, astfel:

„Doamne şi împăratul meu, îţi mulţumesc că m-ai păzit în timpul nopţii şi din nou îmi dai timp de pocăinţă şi îndreptare. Mulţi oameni şi-au pierdut viaţa în noaptea ce a trecut. Ziua ce vine nu este un lucru de la sine în viaţa mea. Ea începe pentru că Tu mi-o dăruieşti, din mila Ta cea mare. Aş fi putut muri noaptea trecută. Dar Tu, Atotbunule, m-ai salvat şi mi-ai dăruit o nouă zi, ca să-mi mântuieşti sufletul. Îţi mulţumesc din toată inima, Atotmilostive.”

2. Mulţumeşte-I lui Dumnezeu şi pentru alte binefaceri pe care le-ai primit de la El. Mulţumeşte-I că te-a creat, că te ţine în viaţă, că te-a răscumpărat, că te-a adus la credinţa cea adevărată şi în ea ţi-a dat şi continuă să-ţi dea toate mijloacele pentru mântuire.

Toate aceste binefaceri sunt nemăsurat de mari şi merită recunoştinţă profundă şi neîncetată. Ai fi simţit bucuria vieţii dacă Dumnezeu nu te-ar fi creat? Ai fi acum în viată dacă El nu te-ar ține în viată? Ce s-ar fi întâmplat cu noi dacă nu ne-ar fi răscumpărat? Cât de nefericiţi am fi dacă nu ne-ar fi adus la credinţa cea adevărată şi nu ne-ar fi dat toate mijloacele de mântuire?

Chiar şi acum, cu toate că le avem, suntem nefericiţi. Cu cât mai nefericiţi am fi fară adevărata credinţă! Mulţumeşte-I lui Dumnezeu neîncetat, din tot sufletul, astfel:

„Doamne, Dumnezeule, Tată şi Împărat, îţi mulţumesc că m-ai adus la viaţă, m-ai păzit în această viată, m-ai chemat la adevărata credinţă şi mi-ai dat şi continui să-mi dai toate mijloacele pentru mântuire. Aş fi simţit bucuria vieţii dacă nu m-ai fi creat? Aş fi în viaţă dacă nu m-ai fi păzit? Ce s-ar fi întâmplat cu mine dacă nu m-ai fi răscumpărat? Cât de nefericit aş fi dacă nu m-ai fi adus la adevărata credinţă şi nu mi-ai fi dat toate mijloacele pentru mântuire! Îţi mulţumesc din tot sufletul, Atotbunule şi Atotmilostive!”

3. Mulţumeşte-I Domnului că neîncetat te îndeamnă să foloseşti aceste mijloace şi, în ciuda repetatelor atitudini de împotrivire şi a nenumăratelor suferinţe pe care I le provoci, în ciuda a toată îndărătnicia, nu te pedepseşte, lipsindu-te de acest mare dar -viata -, ci continuă să te cheme la mântuire şi te face să ţi-o doreşti. Oh, cât ar mai arde sufletul şi trupul nostru în focul veşnic dacă Dumnezeu nu ar fi fost atât de milostiv şi mult îndurător faţă de noi! Mulţumeşte-I Domnului din tot sufletul.

4. Mulţumeşte-I Domnului că în noaptea ce a trecut a binevoit să-ţi întărească puterile trupului şi ţi-a dat posibilitatea să te îndeletniceşti iar cu problemele de folos vieţii. Câţi oameni, din cauza infirmităţilor lor, nu sunt în stare să-şi câştige existenţa? Câţi oameni nu pot să facă nici cele mai simple şi necesare mişcări şi sunt o povară pentru alţii şi pentru ei înşişi din cauza diferitelor boli. Mulţumeşte-I Domnului că ţi-a dat putere trupului.

5. Apoi roagă-te din tot sufletul ca Dumnezeu să-ţi ierte nenumăratele tale păcate, cu fapta, cu intenţia, cu dorinţa sau cu gândul. Nu omite această rugăciune: eşti foarte păcătos în ochii lui Dumnezeu. În această privinţă, nici un singur om să nu se amăgească, „pentru că toţi greşim în multe chipuri” (Iac. 3:2). „Şi dacă spunem că nu avem păcat, ne amăgim pe noi înşine şi adevărul nu este întru noi”, spune Sfântul Apostol Ioan (I In 1:8).

6. Roagă-te ca Dumnezeu să-ţi dea voinţă puternică şi neschimbătoare, ca să-I aparţii cu totul numai Lui, Binefăcătorul nostru, şi totdeauna de azi înainte.

Aceasta înseamnă să considerăm îndeplinirea voii lui Dumnezeu ca pe cea mai mare prioritate a noastră şi să încercăm continuu să trăim în acord cu voia lui Dumnezeu cea sfântă şi, prin urmare, să încercăm plini de râvnă şi mai presus de toate să o aflăm, ea fiind în relaţie cu noi, mereu aceeaşi: sfinţirea noastră (I Tes. 4:3) şi mântuirea sufletelor noastre (I Tes. 5:9, II Tes. 2:13).

“O zi de viaţă sfântă – Sfaturi practice pentru organizarea vieţii creştinului”, Mitropolitul Grigorie al Sankt Petesburgului, Ed. Sofia

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here