O povestioară cu tâlc: Întrebarea nu este la ce anume te uiţi, ci ce anume vezi

0
257

Se spune că atunci când a ars Marea Bibliotecă din Alexandria, o singură carte a supravieţuit. La prima vedere, părea o carte obişnuită. Nu trata un subiect deosebit de interesant, nu avea valoare de anticariat, aşa că a fost vândută pentru câţiva gologani unui om sărac, ce aproape că nu ştia să citească.

În realitate, aşa lipsită de interes cum părea la prima vedere, acea carte era de o valoare inestimabilă. Motivul? Cineva scrijelise pe una din coperţile sale interioare câteva fraze care dezvăluiau secretul Pietrei Filozofale, cu ajutorul căreia orice metal putea fi transformat în aur.

carte

Înscrisul afirma că această pietricică era ascunsă undeva pe malul Mării Adriatice, printre mii de alte pietricele ce arătau exact ca ea. Singura diferenţă era că, în timp ce restul pietricelelor erau reci, această piatră era caldă, ca şi cum ar fi fost vie. Când a citit secretul, omul care cumpărase acea carte s-a bucurat de norocul ce-a dat peste el. A vândut tot ce avea şi a împrumutat o sumă mare de bani, care să-i ajungă pentru un an de zile. Apoi s-a îndreptat către Marea Adriatică, unde şi-a instalat un cort şi a început dificila muncă de căutare a Pietrei Filozofale.

Ca să nu se încurce, şi-a creat o strategie…

Ori de câte ori ridica o pietricică de jos, iar aceasta se dovedea o piatră obişnuită, fiind rece la atingere, el nu o lăsa jos, ci o arunca în mare. S-a gândit că altfel ar fi putut-o culege de zeci de ori, fără să-şi dea seama că este aceeaşi. Plin de răbdare, el a continuat astfel zi după zi să caute nepreţuita piatră: ridica fiecare pietricică, îşi dădea seama că este rece la atingere, după care o arunca în mare. Şi aşa mai departe…

S-a scurs astfel o săptămână, o lună… Au trecut zece luni, iar apoi întregul an. Omul a împrumutat alţi bani şi a mai rămas pe malul mării încă doi ani, continuându-şi corvoada. Ridica piatră după piatră, îşi dădea seama că este rece, după care o arunca în mare – oră după oră, zi după zi, săptămână după săptămână… Din păcate, Piatra Filozofală nu se lăsa găsită cu uşurinţă.

Într-o zi, el a ridicat o pietricică de jos, iar aceasta s-a dovedit a fi caldă la atingere. Omul nostru făcea însă de mult prea multă vreme acelaşi lucru; de aceea, din obişnuinţă, a aruncat-o în mare, căci nu şi-a dat seama ce face…

 

Fragment din volumul Rugăciunea broaştei, de Anthony de Mello

V-ar mai putea interesa şi aceste povestioare cu tâlc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here