O povestioară cu tâlc: Despre iluminare

0
191
Mască individulă la preț de producător - 3,5 RON(inclusivTVA) - Click AICI
Nu mai există o altă lume în afara acesteia. Există în schimb două modalităţi diferite de a o privi.

În India antică a existat un rege extrem de înţelept, pe nume Janaka. Într-o zi, Janaka a aţipit pe patul său acoperit cu petale de flori, în timp ce servitorii îi făceau vânt cu evantaiul din frunze de palmier, iar soldaţii îi păzeau porţile. În timp ce dormea, a avut un vis în care se făcea că un rege vecin l-a învins într-o bătălie, l-a luat prizonier şi l-a torturat. Chiar când a început tortura, Janaka s-a trezit scăldat în sudoare, dar şi-a dat seama că se află în continuare în patul său acoperit cu petale de flori, în timp ce servitorii îi fac vânt, iar soldaţii îi păzesc porţile.

În scurt timp, el a aţipit din nou şi a avut acelaşi vis. S-a trezit apoi iarăşi, descoperind că se află în palatul său bine păzit şi confortabil.

Janaka s-a simţit extrem de tulburat. În timp ce dormea, lumea din vis i se părea extrem de reală. În timp ce era treaz, lumea celor cinci simţuri i se părea la fel de reală. Care dintre cele două lumi era cu adevărat reală?, s-a întrebat el..

Niciunul din filozofii, savanţii şi clarvăzătorii pe care i-a consultat nu i-au putut oferi un răspuns la această întrebare. Ani la rând, el a încercat să afle răspunsul, dar în zadar, până când un om pe nume Ashtavakra a bătut la porţile palatului său. Ashtavakra înseamnă diform sau cocoşat, iar numele omului se datora faptului că exact aşa arăta: era schilod din naştere.

La început, regele nu a fost dispus să îl ia în serios pe acest om:

– Cum ar putea un om atât de strâmb ca tine să fie purtătorul unei înţelepciuni pe care nu o au clarvăzătorii şi savanţii mei? l-a întrebat el.

– Încă din copilărie am constatat că toate porţile îmi sunt închise, i-a răspuns Ashtavakra, aşa că am căutat cu aviditate calea înţelepciunii.

– Atunci, vorbeşte, l-a invitat regele.

– O, rege, i-a spus Ashtavakra, nici starea de veghe, nici cea de vis nu sunt reale. Atunci când eşti treaz, lumea din vis nu mai există, iar atunci când visezi lumea celor cinci simţuri dispare. De aceea niciuna din cele două lumi nu este reală.

– Dacă nici lumea viselor, nici cea a simţurilor nu sunt reale, l-a întrebat Janaka, ce anume este real?

– Există între ele o a treia stare. Descoper-o pe aceasta, căci numai ea este reală.

* * *

Omul iluminat îi consideră pe cei neiluminaţi adormiţi; în nebunia lor, aceştia îşi împart semenii în oameni buni şi răi, şi consideră întâmplările fericite sau nefericite… Omul iluminat nu se mai află la latitudinea vieţii şi a morţii, a creşterii şi a descompunerii, a succesului şi eşecului, a sărăciei şi bogăţiei,  a onoarei şi dizgraţiei. El nu mai depinde nici măcar de foame, sete, frig şi căldură, pe care le experimentează ca fiind simple senzaţii trecătoare în fluxul vieţii. Omul iluminat îşi dă seama că nu trebuie să schimbe ceea ce vede, ci doar felul în care priveşte realitatea din faţa sa.

El poate fi comparat cu apa, care se mulează după realitatea din faţa sa, dar în faţa puterii căreia nimic nu se poate opune; ea nu are ambiţii personale, dar toată lumea beneficiază de pe urma ei. În mod similar, întreaga lume prosperă datorită detaşării oamenilor iluminaţi. Ei aduc puritatea în această lume prin lipsa lor de dorinţe. Apa este adusă din râuri pentru a iriga câmpurile. Ei nu-i pasă dacă este prezentă în râu sau pe câmp. La fel procedează şi cei iluminaţi, care se adaptează întotdeauna la mediul exterior, fără să protesteze, împlinindu-şi astfel destinul. Nu întâmplător, iluminaţii sunt consideraţi cei mai mari duşmani ai societăţii, care urăşte maleabilitatea şi aspiră numai către ordine, rutină şi con­formism.

Fragment din volumul Rugăciunea broaştei, scris de Anthony de Mello

V-ar mai putea interesa şi:

Despre respectarea legii