„O pâine, un trup suntem cei mulţi”

0
135

in trup cu DumnezeuNoi oamenii, suntem cu tortii, in trup cu Dumnezeu.

1. Ȋntr-adevăr, multe legături ne unesc: o singură masă pusă înainte tuturor, un singur Tată ne-a născut, tuturor ne-a dat aceeaşi băutură; ba mai mult, nu numai că primim aceeaşi băutură, dar bem şi din acelaşi potir, căci Tatăl, vrând să ne aducă pe noi Ia iubirea reciprocă, a făcut în aşa fel, încât să bem din acelaşi potir, ceea ce este cea mai desăvârşită dragoste (Omilia 32 la Matei. P.G. 57,386).

Căci tu nu te hrăneşti dintr-un trup

2. „O pâine, un trup suntem cei mulţi” (1 Corinteni 10,17). De ce spun eu comuniune? Noi suntem însuşi acel Trup. Ce este pâinea? Trupul Iui Hristos. Ce devin cei care se împărtăşesc? Trupul Iui Hristos. Nu multe trupuri, ci un singur trup, căci precum pâinea, deşi alcătuită din multe boabe, este astfel unită, încât boabele nu apar niciodată, ci din cauza unirii nu se vede niciodată deosebirea dintre ele, tot aşa ne unim şi noi unii cu alţii şi toţi cu Hristos. Căci tu nu te hrăneşti dintr-un trup şi acela din alt trup, ci toţi din acelaşi (Omilia 24,2 la 1 Corinteni. P.G. 61,200).

Trup (al lui Hristos)

3. Ca să fim acest Trup (al lui Hristos) nu numai prin dragoste, ci şi în realitate să ne unim cu acel Trup, lucrul acesta se petrece prin hrana pe care El ne-a dăruit-o, vrând să ne arate dragostea fierbinte pe care o are faţă de noi. Pentru aceasta S-a unit cu noi şi Şi-a amestecat Trupul cu noi, ca să fim una, ca un trup unit cu capul (Omilia 46.3 la Ioan. P.G. 59,260).

4. Să nu îndrăznească cineva să se apropie cu nevrednicie de preacuratul Trup al Dumnezeului tuturor, prin care existăm şi trăim, prin care au fost sfârâmate porţile morţii şi prin care ni s-au deschis bolţile cerului, ci să ne apropiem de el cu înfricoşare şi cu toată curăţia, deoarece, datorită acestui Trup, eu nu mai sunt pământ şi cenuşă, nu mai sunt rob, ci liber; datorită acestui Trup nădăjduiesc că voi dobândi cerurile şi bunurile cereşti, viaţa fără de moarte, partea îngerilor şi vieţuirea cu Hristos (Omilia 24,4 la 1 Corinteni. P.G 61,203).

Să nu faci nimic nevrednic de Euharistie.

5. Dacă te apropii de Euharistie, să nu faci nimic nevrednic de Euharistie: să nu-l ruşinezi pe fratele tău, să nu-l treci cu vederea pe cel înfometat, să nu te îmbeţi, să nu jigneşti Biserica. Să te apropii ca să mulţumeşti pentru cele pe care le-ai primit. Dă şi tu la rândul tău răsplată şi nu te despărţi de aproapele tău. Căci Hristos a dat tuturor în chip erai când a spus: „Luaţi, mâncaţi”. El Şi-a dat Trupul tuturor deopotrivă, iar tu nu dai deopotrivă nici pâinea cea de obşte?…Faci pomenirea lui Hristos şi îi treci cu vederea pe săraci? Nu te înfricoşezi? (Omilia 27.4 lai Corinteni. P.G. 61.229).

6. Din această masă [= din Euharistie] urcă la suprafaţă un izvor care dă naştere la fluvii duhovniceşti. Pe malurile acestui izvor sunt plantate nu sălcii neroditoare, ci copaci care ajung până la cer, care au roade minunate şi care nu se veştejesc niciodată. Dacă cineva arde, să meargă la acest izvor şi să-şi răcorească focul (Omilia 46,4 la Ioan, P.G. 59,261).

7. Este cu neputinţă să bei şi potirul Domnului şi potirul diavolilor (Omilia 25.1 la 1 Corinteni. P.G. 61,205).

Florile alese din învãƫãturile cuviosului Sfântul Ioan Gura de Aur, Gheorghe Badea

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here