O istorisire cu tâlc: Gândul

0
92

Samuel a ajuns om al străzii. Şi cine l-ar fi putut învinovăţi? Fusese dat afară de proprietar din apartamentul pe care îi ocupa cu chirie şi nu avea unde altundeva să se ducă. Tot gândindu-se, i-a venit gândul cel bun: ar fi putut să-l roage pe bunul său prieten, Moshe, să îl lase să doarmă la el. Gândul l-a înseninat pe Samuel, până când a devenit obsedat de un alt gând: „Ce te face să crezi că Moshe te va primi la el?”

„De ce să nu mă primească?”, s-a adresat Samuel gândului, pe un ton aprins. „La urma urmelor, eu i-am găsit apartamentul în care trăieşte la ora actuală. Şi tot eu i-am dat banii cu care şi-a plătit chiria pe primele şase luni. În aceste condiţii, nu mi se pare că i-aş cere prea mult dacă l-aş ruga să mă primească pentru o săptămână sau două, până când îmi voi găsi un alt loc unde să stau”.

Chestiunea părea lămurită odată pentru totdeauna. Dar, spre seară, pe Samuel l-a asaltat un alt gând: „Şi ce te faci dacă te va refuza?”

„Să mă refuze?, i-a strigat Samuel gândului. Pentru numele lui Dumnezeu! De ce m-ar refuza? Acel om îmi datorează tot ceea ce are! Eu sunt cel care i-a făcut rost de slujbă. Eu sunt cel care i-a prezentat-o pe încântătoarea lui soţie, cea care i-a născut mai târziu trei fii minunaţi, cu care se mândreşte atât de mult. Cum să nu-mi permită să locuiesc timp de o săptămână într-o cameră din casa lui? Imposibil!”

Chestiunea părea din nou lămurită. Dar, când să se culce, Samuel şi-a dat seama că nu poate să adoarmă, din cauza aceluiaşi gând:

„Şi totuşi… să presupunem că va refuza să te primească la el! Ce te vei face atunci?”

Pentru Samuel era prea mult: „Cum să mă refuze?, i-a strigat el gândului, pe un ton nervos. Dacă Moshe se află astăzi în viaţă, acest lucru mi se datorează mie. Eu l-am salvat de la înec pe vremea când eram copii. Cât de nerecunoscător ar putea fi un om să nu ţină cont de toate aceste argumente, lăsându-mă să dorm pe stradă în mijlocul iernii!?”

Dar gândul nu s-a lăsat mai prejos, devenind de-a dreptul obsesiv: „Şi totuşi, să presupunem…”. Bietul Samuel s-a luptat cu el cât a putut, dar pe la ora două dimineaţa nu a mai rezistat, aşa că s-a sculat şi s-a îndreptat către locuinţa lui Moshe. A apăsat pe butonul soneriei şi a continuat să ţină degetul apăsat pe el până când în prag a apărut Moshe, încă ameţit de somn. Uimit la culme, Moshe l-a întrebat:

– Samuel, ce s-a întâmplat? Ce cauţi aici în miezul nopţii?

Samuel se simţea însă atât de jignit din cauza gândurilor în care se complăcuse atâta vreme încât nu s-a mai putut opri din ţipat:

– Îţi spun eu ce mă aduce aici la această oră târzie din noapte! În cazul în care crezi că aş accepta să stau la tine în casă măcar o singură zi, te înşeli. Nu mai vreau să am vreodată ceva de-a face cu tine, cu casa ta, cu soţia sau cu copiii tăi! La naiba cu voi toţi!

După care s-a întors pe călcâie şi şi-a văzut demn de drum.

 

Fragment din volumul Rugăciunea broaştei, de Anthony de Mello

V-ar putea interesa şi aceste povestioare cu tâlc

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here