O ieşire isterică nu rezolvă problema

0
116

isterieÎn familiile cu lipsuri şi în cele fără lipsuri, totul ţine de morala şi de educaţia din familie. Nu are absolut nici o legătură. Sunt cu lipsuri dar au bun simţ pentru că au învăţat că răbdarea şi smerenia vin de la Dumnezeu şi mântuiesc şi au un caracter foarte frumos.

Într-o zi mâncam pe cerdac singur, îmi adusese o bătrânică nişte plăcinţele cu brânză şi eu m-am aşezat în fotoliu şi mâneam şi am văzut deodată pe cineva stând pe bancă şi am zis, dar oare acela a mâncat astăzi? Zic, ia să cercetez eu dacă am făcut bine ce am gândit. Am pus 3 plăcinţele una peste alta, o felie de pâine şi o bucată de peşte şi i-am spus unui băiat: Ia pacheţelul acesta şi du-te la omul care stă pe bancă şi dă-i. Ştiţi ce a spus? Vai, a ştiut Părintele că îmi este foame. Şi efectiv m-am bucurat că a stat Hristos la masă.

Îţi trimite Dumnezeu, nu e nevoie să te complici, nu trebuie să te afişezi: Vai, vreau să dau de pomană, vai, vreau să fiu milostiv, vino aici şi ia, nu. Din contra, ca să nu bată la ochi că dau de pomană, mă fac că îi cert: Te vaiţi toată ziua, hai, ia de aici şi dispari. Sunt rece, nici să nu creadă el să mă ia la lăudat, sunt foarte expeditiv. Dar îi ştiu. Am şi eu săracii mei, obligaţia mea nu mă lasă să mă culc. Dar îmi place, când le dau ceva, au o vorbă: „Părinte, eu nu mă culc până nu fac un Tatăl nostru pentru mata.” „Bogdaproste, mă simt şi eu mulţumit.” Dar chiar dacă nu-l face, sunt bucuros că măcar în conştiinţa lui se obligă că trebuie să facă o rugăciune pentru faptul că a primit de pomană, e tot pâinea cea de toate zilele, ea e spre fiinţă când e harică şi e de toate zilele când o mâncăm ca să trăim de la o zi la alta. Să ştiţi că aceste taine aparţin lui Dumnezeu, iar relaţia tot lui Dumnezeu aparţine.

Sunt bogaţi săraci pentru că nu le ajunge cât vor ei şi atunci sunt certuri şi dileme. Şi eu vă pot spune cel mai bine pentru că eu aud de dimineaţa până seara:

– Părinte, am făcut credite, am împrumut la bănci, am făcut aceea, am făcut aceea.

Îi întreb câteodată:

– Dar când ai luat aceşti bani din bancă, m-ai întrebat ce să faci cu ei? Acuma mă întrebi, după ce i-ai cheltuit?

– Părinte, daţi-mi o şansă, simt că înnebunesc.

– Îţi dau o şansă, ai răbdare, roagă-te, străduieşte-te, adună-te, nu dispera, nu te sinucide, fii calm şi ia-o de la zero ca şi cum nu ai avea nimic pentru că te vei ridica.

Aşa trebuie lucrat. Să ştiţi, o lacrimă nu rezolvă problema, o ieşire isterică nu rezolvă problema. Am întâlnit şi expresii de genul acesta: „Părinte, dumneavoastră nu vă lipseşte nimic”. Eu care ştiu că sunt plin de datorii şi am multe probleme. Totdeauna le spun: „Să dea Dumnezeu să fii tu bogat toată viaţa cât am eu, că atunci eşti cel mai fericit, dar îţi va părea rău de vorba pe care ai spus-o, pentru că banii nu ajung niciodată, chiar dacă ai un 5 lei sau un 10 lei. O carte de rugăciuni mai trebuie să o dai de pomană.” Şi eu am ales, să dau o pâine de pomană şi o carte de rugăciuni. Eu am ales să fac milostenie cu cartea de rugăciuni. De ce? Cartea de rugăciuni e o pâine de fiecare zi, pe când pâinea ţine o zi. Şi au zis: „Părinte, mai bine miluiţi un sărac decât să împărţiţi cărţi. „Nu e treaba dumitale, aceasta e treaba mea. Eu hotărăsc ce trebuie să fac.” Şi de ce lucrul acesta? Mai bucuros sunt să stea el cu cartea de rugăciuni în casă şi să n-o citească, că tot conştiinţa îl trezeşte într-o zi, decât să stea cu pâinea mucegăită sub masă că a primit-o de la mănăstire şi nu a putut-o mânca într-o zi. Relaţiile vor fi aceleaşi, totul ţine de educaţie. Dacă eşti educat, te limitezi, dacă nu eşti educat, nu te limitezi, adică începi să cârteşti. Ştiţi cine este primul vinovat? Dumnezeu. A venit într-o zi cineva la mine şi mi-a spus aşa:

– Părinte, chiar m-am deznădăjduit.

– Care este motivul?

– M-am băgat în datorii până peste cap, mă rog şi Dumnezeu nu mă ascultă.

– Băiatule, hai să ne uităm amândoi la Dumnezeu să vedem cum arată. Uite şi tu cum arată, pe cruce, gol, cu o pânză dinainte să nu se vadă părţile trupului, bătut în cuie, sărac, plin de sânge şi murdar şi ce vrei să-ţi dea ţie? Ce are El? Unde are bancă deschisă, unde are CEC, unde are bani, unde ţine conturile, unde are bursa de valori? Cum gândeşti? Lui îi ceri? El a spus aşa, Eu am venit ca lumea să aibă viaţă şi să o aibă din belşug, adică veşnică, să se mântuiască. A spus Dumnezeu undeva în Scriptură că dacă te rogi bine, te umpli de bani? Omule, vezi că greşeşti! Mai mult, ai făcut şi blasfemie! Tu vii la un sărac care S-a născut într-o colibă, L-a născut Mama lui într-o peşteră de oi şi nu L-a putut primi nimeni în casă, a rupt mama poalele şi L-a înfăşurat, şi tu vii să-I ceri bani! Bravo! Tu, în loc să-I ceri sănătate şi minte ca să nu mai cheltuieşti nechibzuit, tu îi ceri bani. Tu ai impresia că El are bancă de bani!

A plecat aşa de ruşinat, nu a mai scos o vorbă. Acesta este dialogul cu un bogat necredincios.

Despre Familia Ortodoxă – Interviuri cu Părintele Calistrat, Grația Lungu Constantineanu, Ed. Haritina, 2011

Jurnal Spiritual

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here