O ,,casă de gheață” în formă de ou, din secolul al XVIII-lea a fost descoperită la Londra

O ,,casă de gheață” în formă de ou, din secolul al XVIII-lea a fost descoperită la Londra

O ,,casă de gheață”, enormă, uitată din secolul al XVIII-lea, a fost descoperită în  Londra, în timpul lucrărilor de dezvoltare, în anul 2018 la Regents Crescent Park. Locuitorii din Londra utilizau în perioada georgiană o metodă complexă pentru a-şi răci băuturile sau chiar pentru anumite tehnici medicale.

În prezent, specialiştii au descoperit o structură complexă, construită în anul 1780. Conform The Guardian, aceasta este considerată cea mai veche structură de stocare a gheţii. Complexul denumit şi „casă de gheaţă” a fost excavat de către arheologii ce lucrau la dezvoltarea unui nou parc.

Odată cu trecerea deceniilor, această ,,cameră de gheață” în formă de ou a servit spitalelor și pub-urior, spun experții.

Gheața curată a fost folosită de medici în proceduri medicale și dentare.

Structura, în formă ovală, are o adâncime de 9,5 metri şi o lăţime de 7,5 metri. Complexul a devenit cunoscut după 1820, când William Leftwich a început să importe gheaţă de calitate din Norvegia. În 1822 el a închiriat un vas cu care au fost transportate 300 de tone de fiord îngheţat. Prin intermediul unui tunel aflat deasupra structurii, muncitorii coborau şi ciopleau bucăţi de gheaţă, ce erau apoi transportate către restaurante şi adrese private.

,,Întotdeauna a existat o înțelegere că aici era undeva o casă de gheață, dar nu eram siguri unde “, a declarat David The Sorrow, șeful patrimoniului de la Muzeul de Arheologie din Londra (MoLA), pentru The Guardian.

Gheața era luată fie din canale locale, fie din lacuri sau, în secolul al XIX-lea, importată din Scandinavia cu barca.

Cele mai multe case de gheață erau mai mici, situate lângă casele celor bogați. A existat o speculație conform căreia,  Samuel Dash,  se afla în spatele construcției inițiale al acestei ,,case de gheață” în anii 1780.

Casa de gheață a fost folosită de mai mulți oameni în anii 1820, când William Leftwich, un comerciant de pene și cofetar de pionieri, a început să importe gheață de înaltă calitate din Norvegia.

În 1822, el a desemnat un vas care a adus 300 de tone de fiord înghețat, pe care l-a transportat în casa de gheață.

,,După o iarnă foarte blândă, a închiriat o navă pentru a efectua o excursie de 2.000 de kilometri, de la Great Yarmouth către Norvegia, pentru a colecta 300 de tone de gheață recoltate din lacurile înghețate din cristal”, potrivit lui Ian Visits.

Aventura nu a fost una lipsită de risc: importurile anterioare au fost fie pierdute pe mare sau fie erau topite.

Din fericire, a fost luată o decizie la timp pentru ca gheața să fie transportată de-a lungul canalului Regent, iar pentru Leftwich să câștige profit.

Izolate cu fân, acestea au fost apoi transportate cu cai și cărucioare către restaurante și adrese private și, eventual, la unele unități medicale din apropiere, potrivit lui Danny Harrison, senior archeolog la MoLA.

 

 

Odată ce au devenit răspândite în secolul XX, casele de gheață au fost abandonate.

,,Casa de gheață” a fost desemnată drept monument de către Anglia și speră că accesul public, prin intermediul unui nou coridor de vizionare, va fi disponibil în anumite perioade ale anului în timpul festivalurilor arheologice și arhitecturale.

Casele au fost distruse de naziști în timpul Blitzului și ulterior, au fost înlocuite în anii 1960 de o replică.

Construită în anul 1819, ,,Casa de Gheață” a fost proiectată de John Nash, care era renumitul arhitect al Palatului Buckingham.

V-ar putea interesa și aceste articole