Tânărul şi nefericitul prinţ Louis Napoleon, fiul lui Napoleon al III-lea, şi-a pierdut viaţa în urma unei lupte cu duşmanii, din pricina unei întârzieri de câteva minute.
Şi iată cum: descălecase de pe frumosul său cal roib, pentru a se odihni câteva minute. Ofiţerul său de încredere, care-l însoţea, dându-şi seama de primejdia apropierii duşmanilor, îl sfătui să încalece şi să plece cât mai repede.
Prinţul îi spuse să mai zăbovească cinci minute. În vremea aceasta, inamicul înainta şi prinţul Louis primi un glonte în piept. Cele cinci minute de întârziere au adus pieirea lui.
Când mama prinţului – împărăteasa Eugenia – află cum s-a întâmplat nenorocirea, zise cu adâncă durere:
— Iarăşi cele cinci minute!
Şi ea povesti înlăcrimată cum, încă din copilărie, prinţul, fiul ei, avea obiceiul să ceară pentru orice un răgaz de cinci minute.
Era timpul să se culce? „O, mai lasă-mă cinci minute!” – răspundea el.
Trebuia să se scoale, se ruga zicând: „Peste cinci minute!”.
Trebuia să lucreze ceva, spunea: „Peste cinci minute, de lucru mă voi apuca…”
Totdeauna cerea încă cinci minute în plus, şi iată că aceste cinci minute l-au costat viaţa.
Învăţătură:
Zicala românească spune: „Nu lăsa pe mâine ce poţi face azi!”, iar istoria ne-ndeamnă: „Caută a nu zăbovi, că altfel nu ştii cum va fi!”
Pr. Valeriu Dobrescu, ,,Istorioare moral-religioase’’, Editura Icona, Arad, 2016
